Dor de ducă
Așa mi-a venit un dor de ducă!
Și m-am dus...
Am alergat prin poieni de suflet incandescent,
am închis și-am deschis porțile suferinței,
uneori... mai greu,
alteori... cu ușurința florilor de mai.
Am ridicat ochii, dar norii au lăcrimat
peste vise pierdute-n culorile curcubeului.
Cocârjată, mi-am târât iluziile
încercând, iar și iar, să deschid ultima poartă,
dar se făcea mai mică, mai îngustă.
Nepotrivirea cheilor m-aruncă într-un ocean de suspine,
știu că o am. N-o găsesc.
Aștept...
Aștept, cuminte, potrivirea.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de DANIELA TIGER pe Iunie 1, 2014 la 1:06am
-
Mulțumesc mult tuturor pentru popas și sfaturi!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Mai 31, 2014 la 6:03pm
-
Așa cum s-a mai spus - ferește-te, pe viitor, de expresii poetice fumate.
Poezia mi-a plăcut prin mesaj.
da Coza
-
Comentariu publicat de Ionel Mony Constantin pe Mai 31, 2014 la 3:07pm
-
- Nu cred ca " un ocean de suspine" se mai potriveşte unei poezii moderne. Dar, luat în ansamblu, autoarea a reuşit să-ne transmită bine " neliniştea sa poetică" iar mie mi-a dat ocazia unei parodii:) de care sper să nu se supere!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Mai 31, 2014 la 9:41am
-
Nu-mi plac primele două versuri. Sunt de ale mamei mele, de acum 100 de ani. Merge foarte bine fără ele deoarece același lucru exprimă titlul.
După aceea ar fi mai bine dacă ai scoate tenta de poveste și ai instala puțin mister. Există miez de poezie dar este umbrit de proză.
Cu prietenie!
Sofy
Insignă
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE