Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie,

Pe unde trec las urme...  pământii

Și te mai chem, din când în când, să vii

Pe-un câmp senin, cu flori de păpădie.

Doar luna taina poate să ne ție,

De veghe sta-va-n serile târzii…

Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie, 

Pe unde trec las urme... pământii.

Tu știi prea bine: „nu a fost să fie”!

Ne amăgim, dorințele sunt vii,

Aștept, de-acuma, un cuvânt să-mi scrii

Și…

Zăpezile de altădată
Îmi ţin de foame, somn şi sete,
Steluţe mi-au pictat în plete
Şi-un strop de linişte... ciudată.

Părea câmpia fermecată:
N-aveam nevoi, n-aveam secrete;
Zăpezile de altădată
Îmi ţin de foame, somn şi sete.

Azi tot mai tristă mi se-arată
Sticlirea-n ochii de erete.
Strivesc în pumni priviri şirete,
Doar lira mi-o vreau acordată

Zăpezilor de altădată.