Un martie confuz avea să vină
Și un dezgheț lugubru pe morminte.
Un cârd de ciori ne-o luase înainte,
Cu ochii sfidători, ca de jivină.
Privim, în timp, răpuși de neputință,
Cum îngerii din cer în cor suspină,
Simțind a omului nesocotință.
Spășiți de grele patimi, fi-vom, oare,
În lumea-n care ne-ncetat se moare?
Veniți, să ne unim întru credință!!
Adăugat de Valeria Merca la Ianuarie 29, 2021 la 10:30am — 13 Comentarii
2022
2021
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor