Omătul rece se întinde pe lacrima de dor, pe flori,

Coboară negura în valuri, mi-ngheață sângele în vine

Și în tăcerea ce m-apasă, urc treptele s-ajung la tine,

Răceala mă pătrunde-n oase, în chip aceiași reci fiori.

Am bănuit ce greu îți este, de-aceea am venit în grabă

Să-ți spun cum doare răsăritul, ce negri sunt ai zilei zori,

Că oamenii sunt puși pe glume, mereu de tine mă întreabă…

Eu nu le spun decât durerea, ce-mi ține dârză…

M-ai înhățat, singurătate!

Și te înfrupți cu sârg din mine;

Ai ochi sticloși, ca de jivine,

Ai mâini schiloade și pătate.

Mi-ai dat să beau, pe săturate,

Veninul ce îți curge-n vine.

M-ai înhățat, singurătate,

Și te înfrupți cu sârg din mine.

Voi cere vântului, când bate,

Să mi te poarte prin ruine…

Să scap din ghearele-ți haine,

Iar câinii-n cor să mi te latre!

M-ai înhățat,…