Pierduți asceți prin legi sau paradigme,

Sensibili la umor și diatribe,

Suntem „conchistadorii” cu „insigne”,

Ne dăm perfecți, chiar de avem și hibe.

La școala poeziei ni se-apleacă

De-atâta ritm și-atâta prozodie,

Ne ținem evadările în teacă,

Luând adesea toamna-n custodie.

Cu pana sprijinită de fantasme,

Ascundem vise mov în vreo cavernă,

„Lățind“ închipuirea-n pleonasme,

Să mai fugim din…

(scriitoarei Ileana-Lucia Floran, in memoriam)

E liniște printre morminte,

Sub aripi îngropate-n lut;

În sufletul circumvolut

Nu mai e loc pentru cuvinte.

Prin noi suspină un rebut

De roze transformate-n flinte;

Sortăm, pragmatici, oseminte,

Din orologii ce-au durut.

Ce mult ne-apropie de cer

Un „Babilon“ de poezie –

Al întomnării levier;

Lumina ei, nicicând mai…

Un foc plăpând, tiptil din cer coboară,

Cu pași timizi și fâlfâiri de pleoape,

Ca un oftat pe strune de vioară,

Reînfiripă valsuri peste ape.

Din puf de nori brodează filigrane,

Pe trena-i vie înfloresc poeme;

Sub măreția prinsă în arcane

De farul nopții, lacrima se teme.

Surâsul său cu gust de rapsodie

(Un freamăt nud pe buzele-i de ceară)

Luase timpul parcă-n custodie,

Prinzându-i noi povești sub…

Nu sunt poet, cel mult un trubadur

Al zărilor foșnind arar sub pleoape,

Un rătăcit pe-al sorții abajur,

Ce-și ia răgaz din lună să se-adape.

Nu sunt poet, ci un refugiat

Pe marea găzduită de foneme,

Din timp în timp, la nori afiliat,

Îmi dezvelesc azurul prea devreme.

Sunt un golumb ori poate-un albatros,

Când zborul mi-e votiv, ce mai contează?

În orologiul meu de vânturi ros,

Tic-tacul se apropie…

Mi-aș vinde-această zi și-această noapte,

Oricum mi-e universul de prisos,

Pe buza sorții – silnicele șoapte:

Fantasme cu miros de abanos.

Mi-aș vinde și trecutul, și prezentul,

Pentru un boț brumat de viitor,

Printre fantome, de-aș găsi momentul

Să aflu-accidental cumpărător.

Mi-am agățat speranța în edecuri,

S-o legene destinul cât o vrea

(Aș accepta, pragmatică, și cecuri,

De m-aș scăpa subit de…

Din mine mușcă marea de luceferi,

Pe țărm de vise îmi înalț catarge,

Sunt goeletă printre aștri teferi

(Resuscitați sub vidul ce se sparge).

E-o mare gri, câteodată roză,

Ce-și cântă partitura anacronic,

Cu izbucniri în tacturi, de „mimoză“,

Și-amărăciunea izolată fonic.

Lângă carenă, caii săi albaștri,

Trecuți adesea prin anamorfoze,

Și-au agățat nechezul în pilaștri,

Făcând cu norii iarăși…

Vâsleam prin timp cu visele flămânde,

Clădindu-mi din clepsidre avanposturi,

Revendicam nebănuite rosturi,

Într-un Eden cu porțile plăpânde.

Vâsleam prin timp cu aerul hieratic,

Flambam discret secunde amorale,

Mi-era „orgie” nesfârșita cale

Spre o fantasmă cu apusul static.

Aveam prieten devotat simunul,

Îmi răscolea simțiri imaginare,

Clasate-nghesuite în dosare –

De-ar fi rămas neșifonat doar…

întunericul mă lovește în plex

ca un bumerang

încerc să cârpesc

din franjuri de inimă

noua simțire –

rochie la preț redus cu pretenții de divă

trăiesc într-un univers întors pe dos

sfidez legile gravitației

vise plutesc printre margini de stele

sufletul –

candidat la gaura neagră a conștiinței/neștiinței

se izbește de (un alt) cer

bătut în cuie

pe o cruce imaginară

îmi zornăie…

S-a risipit tăcerea, doar umbra-i mă pătrunde,

Săpând, câteodată, avene-n epidermă,

Zăpada-și programează căderile în runde,

Am răni evanescente peste simțirea-mi fermă.

Îmi cresc, în piramidă, cuvinte din viscere,

Le mângâi, delicată, ca un efeb mustața,

Iluzii vesperale se-mpart în emisfere;

Cu astrul rupt în două, la vise scriu prefața.

Din patimi irosite pe stele migratoare,

Culeg o rămășiță blocată în…

Azi călătoresc în mine, renăscută din Piave,

Și înot ca o sirenă printre visele-mi de lut,

Înarmată cu solstiții reciclate din Mohave,

Sunt, prin venele-mi de sticlă, încercat argonaut.

Azi mă-ngemănez cu luna decupată din himere,

Sub o aripă de valuri îmi ascund un țipăt vechi;

Când se naște încă-o noapte peste praful din artere,

Asamblez Hiperboreea din secundele-perechi.

Se adună în cortegii aștri jefuiți de…

În zbor îmi înflorește poezia,

Sfidând elucubrații siropoase,

Mă roade, șerpuită, pân` la oase,

Îmi dă răgaz să-mi gust „anomalia”.

Lumina-i printr-o geană îmi respiră,

Aștern silabe ca într-o vitrină,

Acord simțirea-mi adolescentină

La noul trend, vibrând pe vechea liră.

Creez cu-al meu „păcat” mezalianță,

În doi, singurătatea-i „mai” completă;

Nu e, din fericire, vreo rețetă,

Să-mi vindece…

Sub fantasme înflorite într-un falnic univers,

Am țesut, din nestemate, o atavică Lactee,

Cu apusuri erodate de un astru nou, imers –

Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.

Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni,

Le-am hrănit cu aforisme recoltate dintre file,

Între visele-mi de humă-mpovărate de tăciuni,

Ridicat-am o cetate din cerințe infantile.

(Când tăcerea ți-e prinosul pentru zei…

Suntem doi acrobați din fulgi de stele,

Înlănțuiți pe rugul din cuvânt,

Am slobozit o iarnă din atele,

Cu primăvara facem legământ.

Am renăscut cu tine în artere,

Mi-e versu-n pârg sub soarele de mai,

Rănite ploi pe vaste emisfere

S-au risipit. Ni-e visul noul strai...

Reînflorim în tril de ciocârlie,

Prin fantezii cu iz de liliac,

Am retezat din raze o felie

Și-am încropit la univers…

Dezmățul ploilor de jad

În ceața minții, subterană,

Reduce porția de prană,

Deschide-accesul către iad.

Sperând la ultimul jihad,

Înțepenim în vreo asană –

Dezmățul ploilor de jad

În ceața minții, subterană.

Când simțămintele ne cad,

Precum cuțitele în rană,

„Vânăm” Nirvana dintr-o strană,

Unde păcatele au „grad”.

Dezmățul ploilor de jad...

Prana =…

M-am săturat să-ncalec pe himere,

Cernând, prin aștri, noaptea peste gropi,

Și strepezită de avizii stropi,

Din neputință să îmi fac avere.

Când savurez legende cu ciclopi

Sau Eve prinse-n raiuri efemere,

La porțile simțirii austere,

Observ cum poți în visuri să te-ngropi.

Mai sper s-acced iubirea fără cheie

Din inimi-sloi, pe vastul galantar

Al clipelor ce m-au zidit femeie –

Un suflet…

la zoo

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârful parului

pe post de paiață

rânjetul îi flutură ca un stindard

între cuști lacrimi

troznesc sub…

Lumina omului căzut

Reînflorește în iertare;

Din haos, roadele amare

Cu muguri noi au apărut.

Când viața îi mai dă un șut,

Cernând himere peste sare,

Lumina omului căzut

Reînflorește în iertare.

În schitul sorții, neștiut,

Refugiată în blazare,

E revocabila chemare

A paradisului pierdut.

Lumina omului căzut...

Pătrunde aprilie-n casă,

Fantasme brodează la geam

(La ultima ploaie-grimasă,

Orchestra de nori e-n bairam).

Pășește în suflet lumina,

Pe crengi a tivit borangic,

Surâde la soare scumpina,

Gătită-n petalele-i șic.

La geamuri vuiește natura,

În cer se-mpletesc simfonii,

La granița sorții stă ura,

Și-arogă secundele vii.

Mi-e dor să respir primăvară,

Din seva-i de foc mă…

Haiku (IV)

Vânt prin mesteceni –

Vis de toamnă târzie

La înnoptare

Haiku (V)

Zvon peste câmpuri –

Corbii poartă pe aripi

Raza fierbinte

Haiku (VI)

Floare de lotus –

Zborul licuricilor

Umple poiana

Suspinul frunzelor ce mor,

Crestând poeme pe nervură,

Prin nopți sălbatice de zgură,

Ce țin oftaturi sub zăvor,

Mă urmărește-n linul zbor

Al versului în stare pură –

Suspinul frunzelor ce mor,

Crestând poeme pe nervură.

Cu gingășie de cocor,

Dansează crengi în bătătură

Și fac uzanță de „bravură”,

Când se dezbracă în decor.

Suspinul frunzelor ce mor…