Nu sunt poet...

[Camelia Ardelean]

Nu sunt poet, cel mult un trubadur

Al zărilor foșnind arar sub pleoape,

Un rătăcit pe-al sorții abajur,

Ce-și ia răgaz din lună să se-adape.

 

Nu sunt poet, ci un refugiat

Pe marea găzduită de foneme,

Din timp în timp, la nori afiliat,

Îmi dezvelesc azurul prea devreme.

 

Sunt un golumb ori poate-un albatros,

Când zborul mi-e votiv, ce mai contează?

În orologiul meu de vânturi ros,

Tic-tacul se apropie de-amiază.

 

Cu astrolabul vechi la purtător

Și mintea împânzită de menhire,

Mi-am semănat noi vise pe ogor,

Sperând cândva să recoltez safire.

 

Nu sunt poet, de patimă exult,

Din paradigme mi-am făcut un cult...

[Camelia Ardelean]

Domnule IMC, doamna Dorina, Laura, Nicolae Văduva, Luminiţa, Denisa, Dorina Cracană: mulţumesc pentru răbdarea de a fi citit versurile mele şi pentru semnul lăsat! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

:-)) Augusta, nu degeaba se spune că, uneori, aparenţele înşală! Să sperăm că o să încep să cred şi eu, până la urmă, chestia asta (cu poetul), deocamdată pare totul (doar) un vis frumos! :-) Mulţumesc mult! Drag,

[Camelia Ardelean]

Ana, ce surpriză plăcută, mă bucur să te regăsesc, după atâta timp!! Aşa e, ai fost/eşti şi tu o parte din postament şi nu o să uit asta niciodată! :-) Mulţumesc mult de apreciere! Îmbrăţişări cu drag!

[Camelia Ardelean]

Vă mulţumesc mult, doamna Lisia, mă onorează afirmaţia dvs.! :-) Cu preţuire,

PS: În literatura ezoterică (şi nu numai) se spune că ne aflăm aici (pe pământ), în trup de muritori, cu scopul de a evolua spiritual. Omul ar trebui să aibă un "zbor votiv", adică tot ceea ce face să îl apropie cât mai mult de Divinitate (deşi, păcătoşii de noi, numai asta nu facem!). :-(( Poezia însă conferă o imagine idealistă asupra vieţii, nu neapărat una realistă! De aceea am folosit "votiv" ("închinat Divinităţii"). Desigur că fiecare cititor poate vedea altceva, eu însă aşa am simţit!

Menhirele (nu "mehnire"), fiind nişte blocuri înalte de piatră (adică mai aproape de cer), mi-au sugerat o analogie cu visele, care pot fi foarte "înalte", în comparaţie cu ceea ce putem, de fapt, atinge (cu realizările, de exemplu)! 

[Camelia Ardelean]

Ma chere Valery, enchante (cu accent ascuţit pe ultimul e) de ton... popas! :-)) Eu, la vârsta de care aminteşti, credeam că scriitorii/poeţii sunt "ceva supranatural", intangibil (în sensul că precis "trebuie" să fie cu toţii morţi)! :-)) Oricum, încă de pe atunci îmi doream să fac ceva, "când voi fi mare", care neapărat să aibă legătură cu scrisul şi cu cititul! Se pare că, dacă îţi doreşti cu ardoare (ceva), până la urmă chiar ţi se întâmplă, nu e doar o vorbă în vânt! Mulţumesc mult de apreciere! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Mă bucur că te-ai regăsit în poezia mea, Ana C. Ronescu! Mulţumesc mult de apreciere! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

:-)) Domnule da Coza, mă bucur dacă v-a... paradigmatit un pic poezia mea! :-) Vă mulţumesc mult că m-aţi contrazis, e o onoare pentru mine! :-) Preţuire,

[Camelia Ardelean]

Vă mulţumesc mult, doamna Sofy, de cuvintele frumoase! Şi mie îmi sunteţi dragi, toţi cei care mi-aţi fost alături în zborul meu (votiv sau mai puţin votiv) pe aripile poeziei! :-) Preţuire,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc mult, Nikol, de aprecierea generoasă! :-) Cele mai preţioase "safire" sunt cititorii mei dragi! Te îmbrăţişez!

[Chris]

am răsuflat uşurată, titlul m-a dus în eroare, noroc că am citit... :))