Aș vrea să fiu un colț de lună,

Privind nostalgic spre pământ,

Aș ruga soarele s-apună,

Semnând, cu cerul, legământ,

Sau poate-aș vrea să fiu lumină

Țesută-n razele de foc,

Să alung ceața cea haină,

Prin clipe-albastre să-mi fac loc.

Aș vrea să fiu un bob de rouă,

Petale gingașe s-alint,

Să mă-nsoțesc, atunci când plouă,

Cu stropii firavi de argint...

Dar mai presus de…

Vălul rațiunii mă-nfășoară iară...

Unde-i romantismul, cu al său alai?

Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară,

Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai.

Stele risipite se jucau, vioaie,

Cu lumina blândă, clipocind discret.

Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie,

De sub abanoșii îmbrăcați cochet.

Licurici sălbatici se prindeau în horă,

Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi.

Dansul lor frenetic părea că…

E toamna frunzelor ce mor,

Răpuse de vântul schimbării

Și de-agonia așteptării

După nostalgicul decor.

Se pierd în ceață amintiri,

Ca dintr-o lume de poveste,

Ce-a fost cândva și nu mai este,

Din triste,-apusele iubiri…

E toamna sufletelor reci,

Plângând după o-mbrățișare,

Într-o nestinsă căutare

A unei patimi vii în veci.

Cad sprinteni…

Azi număr filele din calendar,

Mai este una și e gata anul.

Parcă aș fi zburat cu-aeroplanul

Înspre al vieții-alambicat hotar.

Dau buzna peste mine amintiri,

Strivindu-mă cu goana lor nebună.

Adăpostită sub un colț de lună,

Încerc să evadez din amăgiri.

La roata sorții n-am avut noroc,

Destinul e un traficant de vise,

Căci agățată-n clipele promise,

Făcut-am și cu sufletul meu…

Nu-mi datorezi nimic, nici mângâiere,

Nici margarete din adâncul tău!

Într-un buchet de gânduri efemere,

Am adunat de mult tot ce-a fost rău.

Nu-mi datorezi nici palide cuvinte,

Ce s-au pierdut în reci dezamăgiri,

Și nici măcar iubirea fără minte,

Răpusă-n spinii goi de trandafiri!

Îmi ești dator cu roua de sub pleoape,

Cu-adânci tăceri depuse-n palma mea,

Cu nopțile când te aveam aproape

Și mă…

Între noi doi e-o mare de tăcere

Și-un pod de jurăminte, dărâmat.

O barcă-n zare freamătă și piere:

E-un suflet pustiit și sfărâmat.

Cobor genuni de crudă-nsingurare,

Înspre adâncuri fără de final.

Iubirea noastră spumegă și moare,

Lasându-și trupul pe al vieții val.

M-agăț înverșunat de poezie,

Ca de-un refugiu magic, nesperat,

Dorind să-mi ușurez din agonie

În acest chip, probabil,…

(poezie pentru copii mai mari)

Drag Moș Crăciun plin de cadouri,

Să vii azi și la poarta mea,

Să nu-mi aduci o rămurea,

Din stele să-mi faci bibelouri,

Iar din cristalele de gheață

Și gingași fulgi, să-mi construiești

O casă mare, ca-n povești,

Să fie gata dimineață!

Cu renii tăi, zburând spre mine,

Să-mi semeni în prag bucurii,

Așa cum au și alți…

Miroase-a iarnă și a scorțișoară

Din vinul fiert pe soba cu tăciuni.

Mă-ntreb din nou, a nu știu câta oară:

Ești supărat sau vrei să te răzbuni?

Simt iz de cozonac și fructe coapte,

În blânda atmosferă de Crăciun.

La geam coboară pașnic Sfânta noapte,

Fuiorul de-amintiri încerc s-adun...

Copiii cântă vesele colinde,

Eu nu le-aud, pierdută-n gândul meu.

Pe cerul gri văd luna cum se-aprinde.

Un…

Te vreau, cum seara vrea lumină,

Iar ploaia-un gingaș curcubeu,

Cum marea tremură, divină,

Blând mângâiată de-alizeu!

Te vreau ca pe-o făclie-n noapte,

Ca pe-o tornadă, uneori,

Să mă-nvelești în tandre șoapte

Sau, un vulcan, să te pogori

Și să m-aprinzi cu-a ta văpaie –

Nestinsă flacără de-amor!

Dac-aș putea, lacrimi șiroaie

Ți-aș strânge-n cupa mea de…

Ne-nvăluie amurgul ca o manta din flăcări,

Ne-alintă pielea-ncinsă de ludice văpăi,

Respiră luna-n plete ce-ți curg suav pe umeri,

Dar eu văd paradisul numai în ochii tăi.

Suspină blânda noapte, luceferii se-nchină

La frumusețea care răzbate peste zări,

Zefirul nemuririi natura îl respiră,

Parfumul tău îl caut, și-aici, și-n depărtări.

Tot universul cântă, doar marea-i adormită,

Tăcerea sună magic sub cerul…

Astăzi mi-a bătut la poarta inimii

Sărutul tău.

I-am deschis cu o lacrimă.

Tristețea s-a speriat și s-a ascuns, timidă,

În spatele unui zâmbet.

Distanța dintre noi s-a topit,

Prefăcându-se în gânduri.

Cuvinte fără conținut mă copleșesc,

Dar... le alung,

Nu am nevoie de ele,

Îmi sunt de ajuns tăcerile noastre –

Muzică a sufletelor.

Cuvinte înghețate mi se topesc pe buze,

Cum iarna, promoroaca se scurge-n gingaș strop,

Sub razele plăpânde, grăbite și confuze -

Un soare fără vlagă, străin, hipermetrop.

Ascult tăcerea ierbii și mă gândesc la tine...

Un roi de stele zboară din ochii-mi obosiți.

Mi-s gândurile, toate, oceane cristaline,

Sub aștri ce se-apleacă spre ele, risipiți.

M-a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă,

I-am alungat și…

O iarnă grea e-n al meu suflet

(Un februarie rebegit),

Copac sălbatic, desfrunzit

De al zăpezilor răsuflet...

E greu nisipul din adâncuri,

Ce se-nfășoară, fir cu fir,

Pe ramul vieții, suvenir,

Și mă absoarbe-ncet în smârcuri.

O iarnă fără fantezie

M-apasă, astăzi, vehement,

Se-amuză cu un râs strident

De primăvara ce-ntârzie...

Și-n iarna rea, stăm față-n față,

Eu și destinul…

De m-ai iubi, tăcut sau în cuvinte,

N-ar mai conta, nu am nimic să-ți spun,

Decât aceleași tandre jurăminte

Rostite-n van, baloane de săpun...

De m-ai iubi, ai rătăci cu mine

Pe-un câmp de maci, desculț, deși n-ai ști:

Acordurile dulci de violine

Sunt clipe ce se-alintă, calde, vii...

Și, fremătând, nu ai simți cum timpul

Își zbate pleoapa peste amintiri,

Nu te-ai mai teme, azi, de…

M-am vindecat de tine, degeaba mă mai cauți,

Căci rănile din suflet mi s-au închis, pe rând!

În inima-mi, vulcanul azi nu mai clocotește,

Nu mai simt munți de lavă, doar resturi fumegând...

De clipele suspină, nu le mai bag în seamă,

Mi-e murmurul tăcerii un cântec de alint,

Refugiată-n vise, aștept o primăvară

Cu raze de speranță și iz de mărgărint.

Îngenuncheată-n umbră, mi-e gândul iar la soare,

Pe cerul…

Te-aș înveli-n petale moi

Din flori albastre - orhidee...

Ți-aș săruta umerii goi,

Trupul ce m-a făcut femeie,

Apoi ți-aș pune stele-n păr,

Te-aș dezmierda cu nori de vise,

M-aș întreba cât adevăr

Plutește-n nopțile promise...

Aș rătăci-ntr-un labirint

De raze calde și lumină.

M-aș regăsi, ca să alint

Ființa ta de patos plină.

Cuvintele îți curg, izvor,

Un vers de foc e-a ta…

Am crescut sub ochii tăi,

De la o picătură de rouă,

Până la un ocean întreg...

M-ai atins cu o petală de liniște

Și m-am metamorfozat.

Norul durerii și-a nins fulgii săi de cenușă

Și a lăsat în urmă răsăritul unui zâmbet.

E dimineața unui nou început!

Ai semănat iubirea în mine

Cu semințe de suflet,

Iar acum rodește,

Crescând în inima mea,

Precum o floare a dorinței.

Tulpina ei

Atinge cerul...

Plouă cu petalele delicate

În ființa mea.

Fiecare petală

Presară parfumul dragostei

Peste clipele vieții mele,

Peste sentimentele-mi dezgolite

De orice inhibiție sau ipocrizie.

Patima ta mă pârjolește

Ca o mare în…

Am deschis astăzi poarta amintirilor

Și s-au prăbușit peste mine

Toți anii, cuprinși de rugina timpului…

M-au încolțit, flămânzi, lupii regretelor,

Și mi-au sfâșiat, fir cu fir,

Orice urmă de zâmbet.

S-au pierdut în ceață

Pașii unui nou anotimp…

Sabia trecutului îmi zdrelește carnea,

Simt cum ascuțișul ei

Îmi străpunge, încet, inima.

Cascada tăcerii se prăvălește peste mine,

Ca un amurg…

Mai vreau o noapte pe un colț de lună

Sau pe tărâmul vreunui aisberg,

Să zbor printre luceferi sau să merg

Spre-un soare ce nu vrea să mai apună!

Să hoinăresc prin Calea cea Lactee,

Și să culeg în fugă câte-o stea,

Lăsând poverile din gând pe ea,

Ca să-mi continui scurta Odisee…

Mai vreau o viață fără nopți de clipe,

Cu dimineți din scurte primăveri,

Ce-nmugureau plăpând până mai…