la zoo

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârful parului

pe post de paiață

rânjetul îi flutură ca un stindard

între cuști lacrimi

troznesc sub…

Lumina omului căzut

Reînflorește în iertare;

Din haos, roadele amare

Cu muguri noi au apărut.

Când viața îi mai dă un șut,

Cernând himere peste sare,

Lumina omului căzut

Reînflorește în iertare.

În schitul sorții, neștiut,

Refugiată în blazare,

E revocabila chemare

A paradisului pierdut.

Lumina omului căzut...

Pătrunde aprilie-n casă,

Fantasme brodează la geam

(La ultima ploaie-grimasă,

Orchestra de nori e-n bairam).

Pășește în suflet lumina,

Pe crengi a tivit borangic,

Surâde la soare scumpina,

Gătită-n petalele-i șic.

La geamuri vuiește natura,

În cer se-mpletesc simfonii,

La granița sorții stă ura,

Și-arogă secundele vii.

Mi-e dor să respir primăvară,

Din seva-i de foc mă…

Haiku (IV)

Vânt prin mesteceni –

Vis de toamnă târzie

La înnoptare

Haiku (V)

Zvon peste câmpuri –

Corbii poartă pe aripi

Raza fierbinte

Haiku (VI)

Floare de lotus –

Zborul licuricilor

Umple poiana

Suspinul frunzelor ce mor,

Crestând poeme pe nervură,

Prin nopți sălbatice de zgură,

Ce țin oftaturi sub zăvor,

Mă urmărește-n linul zbor

Al versului în stare pură –

Suspinul frunzelor ce mor,

Crestând poeme pe nervură.

Cu gingășie de cocor,

Dansează crengi în bătătură

Și fac uzanță de „bravură”,

Când se dezbracă în decor.

Suspinul frunzelor ce mor…