numai cât mă privești
și uit drumul morții până la capăt
nici o stare de grație
nu și-a luxat secundele în dans


îndură-mă descântec peste noaptea ta


pătrunde-mă cu umerii
într-un tremur descătușat



și dacă mă trec prin tine
ascunde-mă unde fluturii nu dorm niciodată

despre mine îți vor spune femeile ce vor veni


o să ieșim din frunze în fugă 
când noaptea va deschide ușa 


ai să mă veghezi de câte ori vei auzi cântările 


mă vei simți pereche 
la cumpăna furtunilor 


mă apropii de prag 
primește-mă 


e limpede totul 

să nu te oprești
nici brazii nici păsările
nu îmi umblă în piele fără tine

oricum suntem siamezi și-n viață și-n moarte

ce vom mai râde
înaintea vârtejului

și după

aripi de înger ne vor cântări duminicile

tu cu hergheliile tale
știi drumul

mai port pe obraz atingerea livezilor despletite
de la ultima petrecere a stelelor

să nu te miri
în jurul tău cresc lumini
fără măsură

se spune totuși că oamenii

nu mai pot să se privească în oglinzi



pe străzi trece noaptea



numai visele orbilor au licurici



ceva din mine continuă să iubească

cu toate cuvintele născute și nenăscute



ca o femeie încă frumoasă care vede prin întuneric



am fost o călătoare între uși



o jumătate de drum am pictat tălpi cu aripi strânse

flămândă de nisip am cernut dragostea



acum cânt puternic

și deschid…

               FIICEI MELE

ea e una dintre acelea care înțelege mărimile cochiliilor



decupează ferestre pe tavan

coboară din primul anotimp

și face lumină



înlăuntru

împrejur



până la cer și chiar dincolo de toate tăcerile



 ca o floare de regina-nopții ce adoarme soarele 

adaugă nume exotice străzilor încă neumblate





când mă strigă orașul e îmbrăcat în rochie de mireasă

prin buzunare…

eram risipitori de curcubeu și nici nu știam asta



fumam sălbatic

ochii tulburi ai orizontului



am fi putut îmbrăca în tandrețe

toate dunele de nisip

ba chiar am fi tras printr-un inel

fundul oceanelor



ne puteam întoarce la cutia cu plastilină

sau chiar la așteptările fără sens



în momentul echinocțiului

puteam să-ți tatuez pe limbă 

versuri de bacovia



sau puteam mirosi a zid îmbrățișat…