Ramuri

[Romita Malina Constantin]

Doamne, 
dă-mi un arbore 
să-l umplu cu miez 
ca să crească după chipul și asemănarea Ta

Pe un ram să își întindă mama rufele la soare 
pe altul să pui o vacanță din zori până în seară 
și dacă poți 
așează-i pe umeri niște epoleți 
ca cerul să ia poziție de drepți

Tu trebuie să știi,
Doamne,
ce bine îmi potrivesc crucea în cel dintâi mugur 
apoi îm aranjez pletele în vânt 
și mă aplec pe rând anotimpurilor

de fapt încerc să spun că un arbore nu se zidește 
nu stă legat între niște coperți 
el își pleacă poalele spre fața pământului 
și se unduiește în ritmul muzicii Tale 
se poate îmbogăți cu aripi de pasăre 
și îți poate împleti părul 
de aceea, Tată, 
dă-mi un sâmbure din coroana Ta

[Romita Malina Constantin]

Da,am sa ma gandesc la un alt titlu...multumesc frumos tuturor pentru sfaturi!

Cu drag, Malina

[Camelia Ardelean]

Și eu aș schimba titlul! În rest, mi-a plăcut!

[Corina Militaru]

Frumoasă rugă! Am citit cu plăcere! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Virgulă după știi și aceea. 

O cerere-rugăciune ca dintr-o inimă de copil - inocentă.

Încântat.

da Coza

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere!

[Sofia Sincă]

Nu sunt obișnuită ca la tine să citesc poezii teologice. De aceea nu o consider religioasă, ci doar un mesaj de regăsire a echilibrului, o expansiune pentru a dărui. În acest sens accept titlul. Însă, dacă luăm în serios pomenirea Lui de atâtea ori în cursul poemului, spunem ca Ana.

apoi îm aranjez - apoi îmi aranjez

Interesant!

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

Eu aş fi intitulat poezia aceasta Rugăciune. Titlul dat e atât de sec, de formal, rece şi redundant. Cererea se face în scopul de a fi aprobată. Dar aici se vorbeste de relaţia om-divinitate, de lucruri sensibile, nu de un ghiseu si de un functionar. Metafore sensibile, plăcute.