M-ai întrebat cândva dacă sunt bine

şi nu ţi-am dat răspunsul cuvenit,

creşteau atunci apusurile-n tine

de parcă n-ar fi fost odată răsărit.

Îmi ascundeam privirile-n oglindă

să nu mai lăcrimez prin veşnicii,

lăsând trecutul tău să mă cuprindă

când te visam prin lumea celor vii.

Nu simt nimic în toamna ce mă-ngână

şi nici răspunsul încă nu-l găsesc,

cu greu îmi duc amurgul într-o mână

spre viitorul trist şi-atât de…

Vedeam întunericul deşirându-se în oglindă

pe fereastră intrau umbrele pomilor împingând perdeaua

o linişte plăcută curgea din tavan

câteva tablouri vorbeau între ele de pictorul care le-a creat

era un concert al tăcerilor în dormitor

nu vroiam să clipesc

dincolo de suflet trecuse suferinţa zilei

pândeam momentul în care să pot respira

gândeam în şoaptă să păstrez întunericul în oglindă

dincolo de el lumea îşi pierduse din răutate

în palmele mele…