cerul aşteaptă la o margine a gândului

o cernere

pleoapele mele mai mint cu fiecare clipire câte puţin

genele pictează iarba violet şi umbrele alb

spulberă un dor de cais pe marginea unei livezi de piersici

tăinuit de o inflorescenţă a păcatului

(delimitare agrestă

gard viu de sentimente)

versul meu aleargă alături de  pardoşi mătăsoşi

plimbă penumbra labelor acestora pe cărările strălucind în iarbă

şi…

seara păşeam pe dinţii tăi

pierzându-mă de buzele tale

oasele-ţi timide vibrau în carnea

moale a cuvintelor mele

duşumeaua părea albastră

becul sărea pe fereastră şi devenea o lună fierbinte

printre norii care potoleau chinul

unui înger răstignit de fuselajul avionului



eu păşesc dincolo de dinţii tăi chemat irevocabil

de sufletul tău pe care îl strâng în tentacule de sepie



împroşc cu cerneală nişte versuri

ascunzându-ne

preţioasa mea…

în peşteră

aprind mâna dreaptă torţă

grăsimea degetelor a palmelor

mi se scurge pe braţ

rafale de lilieci mitraliază ecouri de urlet de lup

lumina pâlpâie pare a fi supărată

Chin Liu din China îşi duce la culcare copilul

busola temporală arată un nord oarecare

mâna-mi dreaptă doare şi miroase

curând ninge în caverna aceasta de doi lei

simt cum inima mi-este strânsă de o palmă…