adolescent

[Simion Cozmescu]

cerul  creşte turle iar norii dezlânaţi se scurg în ele

pâlnii spre cremenea limbilor de

clopot care bat în interiorul pietrei

funii de iarbă înconjoară sunetul

adolescenţii râd nepăsători

urechea mea e agăţată de glezna ta

un joc balans

respir aerul unda tălpii tale călcând peste ierburi 

cristale de melancolie

ascult dangătul fericirii cum urcă  spre inima-ţi

apoi genele întoarse de un vânt - amintire în privire

se mai pierd unele de altele

aşa cum o facem toţi liniştind

(bătăi de inimi ****parolă pentru restart)

bătăi de flutur invers citind

fluturele de fapt e un iris cu pleoape

o fiinţă care vieţuieşte în piatră 

pleoapele care dor sunt dimineţile noastre

cu sandwich-uri decor

şi o cană de cafea de fiecare

urechea mea ascultă la o gleznă a ta o respirare şovăielnică

la nunţile pietrelor sigur se sparge ceva

naşterile sunt lipite de cearcăne

morţile nu cuvântă doar trec alb şi negru

fericirea mă găseşte de cele mai multe ori

regrupat în living cu un pahar de pelin

întrebând pietrele de mă mai aşteaptă puţin

până ce clopotul, dangătul lor

moare sub un pas de adolescent nepăsător 

[Vasilisia Lazăr]

Citit cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

sandwich-uri  > sandvișuri/ sandviciuri (termen preluat deja de limba română)

până ce clopotul, dangătul lor lui

Versuri interesante.

da Coza

[gina zaharia]

setea adolescentului își are izvorul într-un crez cu parolă pentru restart:)

[Simion Cozmescu]

Mulţumesc Sofia! O să revin pe text, mai trebuie lucrat

[Sofia Sincă]

Doreşti să spargi un mit. Adică indiferenţa adolescentină, inocenţa ei vrea să devină puterea pietrei, ambiguitatea să-şi clarifice siguranţa, înţelesul.

Remarc construcţia, cam alambicată ce e drept, dar am înţeles că asta doreşti, să strecori mesajul prin labirituri. Nuanţa melancolică sporeşte farmecul poemului.

Admirativ, Sofy!