farmaciile au afişul ,,nu servim fericire poeţilor,,

nu-ţi fie teamă

n-o să-mi pun în buzunar pietre de râu

port un pandantiv din cuarţ 

care purifică nopţile prea lungi

chinurile-mi cuceresc trupul

mă ghemuiesc sub lacrimi

accelerez maşina timpului

să ajung pe strada Bătrâneţii

mai am în puşculită un pumn de minute 

sper să-mi ajungă

să-ţi pot…

tot iarnă

tu îţi vei alunga singurătatea

prin cafenele

cu prieteni de unică folosinţă

îţi răsfoieşti versurile

nu te mai opreşti la iubire

cauţi poezia pe care ţi-o doreşti

îţi numeri  mărunţişul

peste câţiva lei vei râmâne singur

şi iar mă vei scrie

eu

mă voi retrage în colţul paginii

voi concura cu timpul

nopţile de iarnă sunt prea lungi

nu am atâtea litere

să-mi umplu…