roata ursitei

* dedicată Violetei Florentina Ion *

pentru că sunt mai mult decât sămânța

alunecată sub piatră mi se spune

să iau cuțitul să-mi răzuiesc umbrele de pe brațe

oamenii să nu mai dispară subit

înainte de-a-și cânta partitura în vibrato de curcubeie

gaica fonemelor care-mi încheie…

*Lui Ioan Lazăr da Coza*

 valsul perfecțiunii

”victoria cu orice preț” profețește moira de pe lamelă

la cumpăna vremii se cere un bilanț perfect

ca să se știe noțiunea aceasta e fără acoperire pe toate dimensiunile

respirul îngroapă genunea mai adânc de orice geneză

pântecul geme lasciv sub contracții de bezne



orizontul…

*dedicată Lisiei da Coza*

scriind pe labirinturi cu zboruri

”pe unghia sorții îmi joc începuturile femeie culeasă

din însetările mele

cu pensetă de vânturi tu ești pulsul în care-mi ascund

îngenuncherile” imun la blestemul spațiului strigam a noapte

sub ghilotina iubirii

cu o golgotă plasture la intersecția aritmiilor învăț să te uit

a tine împătimit iremediabil nu te mai caut

din praful oaselor…

* dedicată Melaniei *   

în fiecare zi deschid o ușă

demolez orașele care și-au mistuit fără chibzuință văzduhurile

buzunarul stâng al inimii a-nghițit toate curcubeiele

și încă se mai încape culoare

extensibile degetele desenează galaxii sub pleoapă și combină subtil nuanțe  

apele trupurilor fac dragoste ardent supernove cusute în…

piruetă genezică

Lisiei

caligrafie nouă în tâmplă

știu bine

precum în scoică tot oceanul cântă

nemurirea

s-a comprimat în clipă

smerit ai îmbrăcat tortura

drept cămașa zilei



eşti pe cruce



ghilotină de spaimă şi durere

verdictul fiecărei clipe

grea lespede pe noi apasă și ceruri

zăbrelite

țipă-n talpă



pironul

sfârtecă-ntruparea…

zi de împins pereții inimii - Violetei Florentina Ion

vampirismul cuvântului primăvara

nu se teme de soare

sângele fierbe în avalanșe carotida gâlgâie eflorescențe 

mătură…

cunoaște-mă pe mine-mă

agora și-a devorat așteptările

verdictul va să despice

timpul

ies din genunchi de sare

plină de moarte

poezia se agață de coapse

(plasă de siguranță supraelastică)

primul pas către mine

cioplește altare (studiul de fezabilitate

prezintă…

în ritm de pseudo-ursită

nu privesc în icoană

din iriși defrișez ploile uscate

spaime

respir moarte cu voluptate

gust umil adâncul din mine fără procură

chipul dintâi se-adună greu din țesături uzate

atâtea fețe

ruguri

ceruri înecate în aripi

Iocasta înfășoară cu grație absurdul

în urzeală

suveica zboară fără adresă exactă



în sămânță…

  *Violeta Florentina Ion*

într-un jurnal apolitic mărturisesc neutru

până la istovire am locuit oameni

buni

răi

la pătratul iubirii sau urii

(câteodată chiar fără să pipăi nuanța exactă)

să pot respira în cămașa de in a prezentului

locuiesc acum roți (cât de pasager sau nu rămâne de văzut)

spițe de amintiri…

                                                                     

fericirea în bob de orez

 (Lui Ion Lazăr de la Coza)

îți place să-mi asculți palmele

se întâmplă să le uit cufundate în setea din tine

smulgi îmbrățișări nelicitate de nimeni (întotdeauna din…

 Două palme de infinit

*Lisiei Grădinaru da Coza*

țineam în buricul degetelor

umbra ca un destin

iubite

îmi urmăreai atingerile

furișate în sânii clipelor intrai

cu torțe

în firidele ursitei

din toate limbile clopotelor

bubuiau…

 Melaniei Briciu

2015 - ora zero sau pirueta perfectă în sine

…5 4 3 2 1

și un zero care așteaptă

(sau nu)

rostogolirea

îmbrățișarea scufundă abisul

cercul își mistuie miezul în flăcări

universul se dezbracă

grăbit

sau dispare

prea multe seisme

carnea mă…

armură de fluturi  -  Lisiei

în labirintul spaimelor lumii

cobor

țipătul mut al cangrenelor

aud

în sânge setez arpegii alchimice 

diapazonul iubirii

schimbă

sunetul cărnii

din curcubeie culeg semințele armoniei

vibrează sinapsele

evadează inorogii…

Melaniei Briciu



nu deschide fereastra

tristeţea decupează viaţa din oameni

agora cetăţii și-a rupt planetarele de angoase

pe sens giratoriu pasul mumifică timpul

dar nu-mi pasă

oglinda îmi fură cohorta de chipuri

pășesc prin iarba respirării mai aseptic încă o viață

scutură abisul în carne

am tolba plină de primăveri nenuntite

pruncii mă vor găsi mereu

în vene incandescente geneza

aruncă o dublă



din…

* Violettei Petre *   

nu plouă iubite doar orizont în implozii tastează în voluptăți târzii

visele alungate

accept pentru că doar acceptarea

mai face umbră când trece ținându-mă de braț dincolo de sinapse

în roca realului decartează spaima de sine

schimbă pietrele din mână nu-mi poți aduce sideful înapoi din perla carnivoră ce…

măsori distanța dintre stele

privirea-ți febrilă doar în spate privește ești geamănul meu dar

nu ai curaj să pui totul miză pe alb răvașe cu spaime sub prag îmi strecori  

cu sărutul de iudă-n rucsac zborul nu mai înalță văzduhul

cioplești obstinat în magmă ca și în sângele gândului negocierea cu tine orbește 

ca să pot citi runele ratării nu mai scot pietrele drumului

sap în mine fără odihnă nici…