fără să-mi ciobesc partea de rațiune

intru cu tălpile goale în răsărit    

mă-nminunez că respir

și aerul străbate furtunile din păsări fără să coboare

îngerii adormiți într-o pană a zborului

paradisul își apleacă sfielnic

umbra

la picioarele mele

exist

(oricâtă rugină îmi lasă în tâmplă înțelesul)

m-arunc în…

simfonia vieții în la minor

uneori piciorul atinge dala greșită a clipei

fiul meu încă nenăscut

strigă

fără intenție

glezna declanșează o furtună-n ursită

colibriul din pumnișor descuie auriul din soare blândețea

din raza care înghite frigul din…

algebră planetară

nu-i nevoie ca pe-o gâză paranoică să mă privești concentrat

din lentilă de arhivar

pentru că algebra mea astrală nu aliniază aceleași sunete comune

în claviatura unui timp împărțit egal aceleiași eternități

fără discriminări de emisie

când te invoc smerit nu mi te-arăta doar ca un demiurg de duminică

nu doar odihna și-a pus pecetea pe epiderma stelară din…

nasturii încheiați ai verbului „A FIˮ

rezemată de șoldul nisipos al clipei

țin post negru



după canoane mi se pune sub limbă

o bucățică de întuneric

în căușul palmelor înoată crawl în sare omenirea

trei stele orfane

și-au găsit refugiu…

petecul destrămat al iluziei

umanitatea mea și poezia

sunt una

îmi spun când moartea strigă prea tare

aplauzele gloatei însetate înroșește caninul zilei și buza genunii

horcăie realul sub roți zimțate spaima zdrumică

drumul fără amprentă

magia din șoldul violet al lunii joacă (nu pentru prima dată)

ruleta…