Tu știi că-mi place ploaia, dar astăzi nu-ți mai spun
Câți stropi de nebunie în pumnul meu adun.
Sosește de niciunde. Cândva ne-a însoțit
Pe câmpul cu narcise. Credea că-i otrăvit
De fulgerul ce, poate, s-ar fi pierdut cu firea.
Dar ce avea să ardă mai mult decât iubirea?!
Purta o rochie nouă și-atâta de curată
Încât credeai că-i scoasă din zestrea ei de fată.
Am vrut s-o-ntreb degrabă de ce-i așa gătită,
Habar n-aveam ce-nseamnă o ploaie-ndrăgostită!
Cu ochi de iarbă verde ne-a dus înspre amiază.
De-atunci ne poartă-n suflet cu amintirea trează.
........................................................................
Se-aude iarăși ploaia și nu știu ce să zic,
Iar câmpul cu narcise mai șchioapătă un pic.
Adaugă un comentariu
Foarte frumos, o poezie densa, sintita, lucrata, finisata. Imi place mai ales finalul, o imagine oferita prin cuvinte simple, unele neasteptate (mai schioapata), dar alaturate cu mare mestesug. Felicitari!
Mulțumesc, Augusta!
da, ce frumos!
Și eu sunt bucuroasă că ai aflat, Valeria! :)
Îmbrățișări de vreme bună!
„Habar n-aveam ce-nseamnă o ploaie-ndrăgostită!” Nici eu! :) Acum că am aflat, mi-s tare bucuroasă. :)
Cu plăcerea lecturii.
Și tot a mia oară - mulțumesc, Gabriela!
-a mia oară: drag de tine!
Mulțumesc, Gabriel! O idee apărută din senin! :)
Când a venit ploaia peste orașul nostru, am zis ca-i o binecuvântare și i-am cântat așa cum m-am priceput. Apoi am dus-o într-un câmp cu narcise. Acolo mi s-a părut că e imperiul ei. Și o ador! Mulțumesc, Sofi!
O dragoste pluvială, o reverberație a câmpului cu narcise... Senzație de prospețime.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE