pleci...

şi uite cum pleci stând pe loc

un pas ţi-e înlănțuit dureros

de pământ

un altul se-nalță uşor

către zbor

clipa ne-apasă în piepturi clepsidre

herghelii de stări gonesc prin sânge

dar te destrami în secunde

ca o noapte ce-şi priveşte pierdută

dimineaţa în ochi

liniștea poartă pe braţe clopote negre

te răstignesc într-un suspin

răsucesc vorbele tale pe…

Stau la fereastra odăii întunecoase,

prin geam desluşesc o umbră,

apoi, tot mai clar, silueta unei fetiţe.

Îmi dau seama că sunt eu.

Port anii copilăriei mele şi funda

pe care mi-o prindea întotdeauna mama în păr.

Deodată, pe uşă intră o tânără femeie.

Îmi recunosc strălucirea din ochi.

Din ea descinde alta

şi-nlăuntrul acesteia o alta, pitită în alta,

mereu eu…

Scrijelesc scoarţa din piept…

eşti greu de desenat

mi-a spus cândva un pictor

care voia să-mi facă portretul

ai linii complicate

bombănea încruntat

până la urmă

atât m-a simplificat

încât am devenit

aproape transparentă

în niciun caz nu eram eu

ești greu de înțeles

mi-au spus-o apoi alți oameni

care-au trecut prin viața mea 

era ca și cum voiau

să cuprindă într-un desen

tot…

ascultă, orele noastre curg…

nimeni nu ştie

dacă în mersul lor

îşi mai amintesc izvorul...

un cuvânt să fi fost?

un vis?

o ipotetică strângere de mână?

dorul?

nu mă cunoşti, nu te cunosc

celest răsărit se naşte

la marginea umbrelor noastre

îi mângâi conturul

cu fericirea unui copil

în dimineaţa Crăciunului

culorile pământului ard în mine

slova ochilor tăi

îmi scrie…