Cuvintele udate de ploaie
curg încet de pe ramuri,
inundă gândul-cetate devenit în mine,
când ți-am arătat cum să te rogi,
cum să-mi ții inima în palme,
cum să-mi încălzești vorbele
cu care hrănesc timpul,
în care împletesc visul și dorul în noapte.
Se aude trenul toamnei oprit pe o linie moartă.…
ContinuareAdăugat de constanta popescu la Septembrie 13, 2015 la 1:00pm — 4 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor