genele mele nu falsează surprind ecoul

inimii sparte ca o tobă 

nu plânge pe vitraliile unde gelozia

doarme in batiste de unică folosință

armonia îmi împletește părul

se jură pe nopți bezmetice tu arzi

scrisorile minții nu sparge lacătul

dintre lumina blândă și soarele întunecat

alerg pe bulevard pe tocuri bizare

aici se plânge se (mai) trăiește se sare

peste ispite nu mă iubi răstignește-mă 

ucide-mi iubirile fade

/cercei stilizați/ capcane sau nade

ce de pești doamne înghit surogate

ajunge la capătul tunelului

/infern al lui Dante/ penultimul muritor

cel mai lent cu mecanismul iubirii defect

numără stațiile nu te opri s-a trezit timpul

ard colivii s-a topit inerția/ balast sentimental/

cu o mie de ochi îți pipăi sufletul (ne) letal

stinge lumina să-ți văd haloul

perpendicular dormi în tabloul

pictat pe sânii înfloriți către tine

se iubește epidermic cât ne mai ține

blamează-mi vocația de artist ea te strânge

cuvintele șchioape îți râd demiurge

tu stai jos cinefil arondat /cal pursânge/

uită-mă in taverne ca pe un…

îți port simțurile în sandaua stângă

ca la dans îmi (mai) calc partenerii

sălbăticia mea trezește daimonul iubirii

rătăcitor ca Enkidu oligrofen de sentimente perene



stele de buzunar migrează pe harta de cer

decolorată

în caverna sufletului tău generic

rulează stop sentimente

mă salvez ca la Verdun tu îți porți

costumul tăcerii ars cu scrum…

nu te teme că o sa bată vântul

genunchii ei sunt rotuzi ca o piruetă

fluierul piciorului drept simte că el

dansează în fiecare seară/atât de corect/

între ei zece străzi dorm pe singurătatea mută

nu este timp să poți neiubi

iau pantofii de porțelan 

să calc strâmb pe fiecare zi



dansează-mi rutina cu ochi de felină

mușcă din fiecare minut

îți întind…

în timpul lui azi strada se lipește de cer

ca un curcubeu de spatele rece al nopții

plouă cu ultrasentimente prin parcuri

orgiile își numără candid morții

din dragoste splendori desculțe îți cer

să fii triunghiul bermudelor efemer

s-a iluminat viața ta la apus

între noi marea își sapă nesărat abis

este un regal de simțuri în urbe

inima orașului se frânge în curbe

picioarele mele au surzit amuțesc

de m-ai creat din lut pygmalion te…

 logaritm de tine supra eu

 rezultă niște cifre arabe alambicate

 universul miroase detestabil  a iubire 

 opulent miroase a moarte

 scrie pe mine cu dinții

 hărți de sentimente hașurate

 între ieri și azi sunt tangouri frustrante

 nu îți place să  fii eu  

 respiră inegal sinele tău edulcorat

 /insulă de corali pavată cu hipersentimente/

 întâia data  timpul este dozat

 ultima data (mai)…

dintre o stea în fibrilații

sau un cuvânt dezlegat de silabe

aleg să deschid liniștea

cu gura ta /plus minus sentimente/

poate între doi poli lumina taie ferestre sibilinic

ceasurile își întind limbile inegale la asfințituri

se iubește doar la timpul (mai mult ca ) perfect

surdo-muți pe niște scaune prozaice

dezbrăcați de ego-uri artefacte neutre de sentiment

sună redundant a iubiri letale

vocalele fistichii colindă…

 strălucește pe firmament

 utopia orașului-cetaceu 

 mă descalț atât de onest de sufletul meu plebeu

 ca de haina cuvintelor destrămate

 pânză țesută subtil înc-o data și înc-o dată

 singurătatea își bea ceaiul 

 din cupe de porțelan chinezesc

 mi-e sete de tine pe stradă

 tu simți zidul șerpesc

 mirosul de cărți calde ce se vând la tarabe 

 îmi umezește colțul de cer…

se moare în rândul întâi 

fără bilet tranșant elitist 

trebuie să ai vocație boemă 

de artist 

și un tramvai numit dorință 



două rânduri la stânga se iubește freudian 

cu refulări sau erotism extrasenzorial /șapte mirese 

pentru șapte frați/ 

sunt haite de câini în oraș necastrați 



la dreapta semaforizează existența…

orb de cuvinte irişi sculptaţi (speo)logic 

gol ca aula magna ţii în mâini 

mistria cu lut roşu viu

tenace zideşti ferestrele sparte 

ale zilelor dintre azi şi ieri 

manole al anelor cu miros de cerneală

mie mă ceri

tăcerile ca nişte 

trenuri fără staţii şuieră cu degetele lor 

(ne)văzătoare

pe partiturile variabile ale nopţilor

când buha mi te strigă nelumesc

din carul mare

ţipă în tine

foamea vorace a literelor…

ceasul tău plat serveşte

timpul hibernând platonic

în cochilia sinilie a secundelor schizoide

mă descalţ de sandale

ca nişte fluturi orbi de lumină

sinceritatea cu aerul ei sacerdotal

mă lasă singură pe autostradă

aici minutele trec cu 150 kilometri pe contrasens

orele miros afrodiziac ca şi asfaltul încins

topind inima aceea sterilizată

transplantată într-un suflet autostopist

/lumina…

ţi-e sete de impardonabila tăcere

/chardonnay aspru rănindu-mi epiderma/

orgoliile îşi dispreţuiesc morţii din dragoste

/irişi (ne)cimentaţi/

(hi)mere vopsesc statuile timpului exonerat

în arenă

mecanismul iubirii pictează sfinţi pudibonzi

pe căni de cositor

stereotip multiplic sentimentele/xanax tentacular/

mă absolv de legea tăcerilor claustrofobe

ca o giocondă fără luvru

pe aceeaşi margine de pat/roşu…

 ți-au rănit asfințitul

 cele șapte corzi  hetaire

 ah ce inimă albăstrită 

 scurge curcubeul din mine

 sunt săracă de tine/lună neagră-n amurg/

 mi te beau rar /absint/din paharul de lut

 trei oglinzi jură strâmb

 (ne)noroc că îți poartă

 transcendent meditezi

 /mare roșie-n soartă/    

 schimbă harta striată/miocardul parșiv/

 în fereastra perdantă 

 pune praf/dolomit/

 să ilumineze…

ţi-ai fumat (dez)nădejdile furia insolvenţa à

la longue

gura mută a  lunii ţi-a băut absenţa vin demisec

de o sută de ori ai înfipt acul în vena cavă

cocaină mixată în drenă

ca o ratare la poarta

troiei

am tatuat lobul urechii stângi fariseic

nu (mai)aud simfonia picioarelor lungi

ţăcănitul de tocuri urcând scara conştiinţei

mi te văd în vitrine

expus ca un sold

manechin calm cu trupul…

îmi aştept acceleratul/pegas invalid/

cu valizele pline de viaţă neamortizată

invizibilii hrăniţi din carnea zilei

reciclează scheletul eponim al oraşului

orbul roade strunele viorii

în tăcerea şinelor/extensii ale sufletelor harpii/

nu-mi ajung monedele/particule dezaccelerate/  pentru un loc

cu faţa  spre locomotivă

este prohibit să bei sângele

străzii unde ţi-ai rupt cordonul…

s-a normat fericirea cotidiană

nu este demo decât porţionat

nici nu o mai recunoşti/feribot de lux/

cu unghiile înfipte în perimetrul arondat

tatuează-ţi palmele cu vectori

jucând partida până la remiză

înfige tacul în magma zilei

ca pe un stent în inima

ce tremură la microscop

roasă de lumină/şapte ani în tibet/

gustul fericirii sărat

atrage pescăruşii lui cehov

pianul îţi numără nota de…