Omul meu drag, să-mi spui drept:

Cât pot eu să te aştept,

Să stau tot cu doru-n piept?

Umblu cu faţa-n pământ,

Zi şi noapte tot plângând,

Dragoste adulmecând.



Cum trecea dorul pe cale,

Ziua în amiaza mare,

Se plângea că setea-l doare.



Fiind femeie miloasă,

Îl poftesc cu drag în casă

Şi-l aşez degrab' la masă.



Dau-i apă din fântână

Şi mâncarea cea mai bună,

Să-i ajungă-o săptămâna.



Facu-i patul să…

Am să-ţi aşez cuvintele sub pernă

Şi-am să adorm cu ele vara-ntreagă;

În vis voi desluşi vraja eternă,

Uimită de refrenul: " Îmi eşti dragă!"

Când luna va porni din 'nalt a ninge,

Iar prin unghere, pete de culoare

Răsfăţ pe al meu chip se vor prelinge:

Şoptit alint: "A mea rază de soare!"

Ţi-am aşezat cuvintele sub pernă

Să le aud în somn, să stea cu mine;

S-alung din preabăt al meu gând-tavernă,

Când…

La poarta gândului, solie,

Ea îmi surâde-n zori de zi;

În strai ales, de poezie,

Aprinde glasul inimii.

Azurul nesfârşit  îmbie 

Pe prispa verii aurii;

La poarta gândului, solie,

Ea îmi surâde-n zori de zi.

Când macii-n zarea purpurie

Se-ncing în horă pe câmpii,

Te-aştept, iubite, mărturie

Ne fie vrerea inimii,

La poarta gândului, solie...

Nu-mi las speranţa la voia-ntâmplării,

Nu stau la umbra timpului nicicând;

Mi-e casa inimii pe malul mării,

Înveşmântată-n al iubirii cânt.

Îmi e de-ajuns o rază jucăuşă

S-o prind din zbor, la pieptul meu s-o ţin,

Dar nu disper când, fără veste, o uşă

Mi se închide-n faţă, din senin.

În casa minţii colectez lumină,

Îmi place să conjug verbul "a fi";

Deopotrivă,-n gândul meu, se-mbină

Un…

Tu chiar m-ai ţine-n ramă pe perete,

Mi-ai înălţa statuie, chit că-s vie,

În ciorbă mi-ai turna pe îndelete

Acid cianhidric, iz de gelozie.

Ţi s-a urât, pesemne, ai regrete;

M-ai vrea  închisă într-o colivie.

Tu chiar m-ai ţine-n ramă pe perete,

Mi-ai înălţa statuie, chit că-s vie.

Ce-ar fi să batem palma, măi, băiete,

Să dăm orgoliile pe pustie?!

Eu încă te iubesc, fără regrete;

Tu, fără…

"Noaptea e un sfetnic bun"

străluce ochiul gândului în noapte

stăpân peste mâine

răsăritul

mă-mpreună cu aura dimineţii

 îmi trimite bezele

străbat acelaşi traseu

estimat în unităţi de măsură constante

 gângurit de nou-născut

îmi cântă la ureche

porţile-mi surâd

mă înarmez

vorbe de duh se zbenguie în voie

în haine de sărbătoare

învesmânt cuvintele

îşi…

 Mă-ncumet  uneori  să dau o raită

prin planeta locuită de cuvinte;

vreau să le ştiu sănătoase, pe la casele lor.

Îmi zic:

Ce-ar fi să le am partenere de joacă?

Întâi deschei nasturii DEX-ului,

acoperământul lor, la vreme de intemperii;

deschid apoi fermoarul cuvintelor- acţiuni

cu care ma  joc  "De-a fripta",

sau, va mai amintiţi jocul acela din copilărie,

"Mă iubeşte, cu inima, cu foc...",

din…

mi-am amanetat sufletul

singurul

rămas intact

după seismul care

m-a lăsat pe drumuri

încercări de răscumpărare

stau la coada gândului

răscolesc orgolii

suspină cuvintele magice

aprind candela iubirii

îmbrăţişez destinul

sunt vie

sunt zile în care călătoresc pe poteci numai zâmbet

spre seară mă retrag în ţinutul arhicunoscut

in care temerar este  Carul Mare

 Alioth îmi propune găzduire

nu am îndrăzneala

să-mi etalez nimicnicia

deunăzi am călătorit prin casa gândului

(că să ajung acolo  am străbătut un drum sinuos)

m-am pus pe dereticat

spălat călcat rânduit

trăiam (în sinea mea)

cu convingerea că sunt stăpână

(peste gândul…

Zău
aş da din kilograme
celor care
rabdă foame

boemilor
cu nesomn
le-aş mai da din al meu somn

aş împărţi anii mei
cu iubirile din tei
vreau să-i dau
obsesiei
riduri de expresie

ţie pot să-ţi dau
om drag
zorii ce-mi zâmbesc în prag
talismanul dragostei
oglindit în ochii mei

De-atâta dor şi gânduri pentru voi 

Am dat uitării rostul meu în lume, 

Iar timpul, fără simţ, a curs şuvoi, 

Nu a lăsat nimic,…

Când primăvara rău te năuceşte

Şi crezi că nu-i nici urmă de scăpare,

Pe bolta ta nu mai răsare soare

Îţi spui în gând: "Fii veselă, zâmbeşte!"

Când te întrebi de nu-i păcat că puntea

Pe care-aţi construit-o cu migală

Se năruie-ntr-o clipă, triumfală...

Îţi spui în gând: "Nu dispera! Sus, fruntea!"

Când, în sfârşit...,nici somnul nu mai vine,

Chiar steaua-ţi adorată stă pitită,

Te-ntorci în timp la zilele…

Tu mi-ai promis c-ai să mă iei cu tine, 

Să stăm doar noi, sub cer cu lună plină; 

Mi-ai spus…

Caut

dorinţa de viaţă
încercată de  sincopele timpului

armonia
aninată de  copacul
care separă iarna de primăvară

speranţa
rămasă încuiată
în şifonierul gândurilor tale

la voia întâmplării lăsate
voinţa

fărâmiţată prin ungherele sufletului
ostenit şi asuprit
de săgeţile lui Cupidon