acum să mergem la circ

la circul închis al durerii

când claunii mor în arenă

mai frumos decăt acrobații

dar râsul lor se aude

bătând în toba cea mare

și râsul nostru-i uimește

se ridică și râd și tot râd

pentru lărgirea…

Locuiesc în două sau mai multe camere.

În același timp.

Cu aceeași angoasă lipită pe fiecare ipostază.

Până dincolo de globule.

Până dincolo de rețeaua cuantică a comunicării.…

bat în clopot cu lopata,

bat pe limba nimănui,

bat citind mahabharata,

bat la spartul târgului...

.........................

știam că vei veni

belită-n coate

de-atât târâș-grăpiș până…

Și azi și mâine gândul meu sonor

Va să strice pacea tufelor de soc;

N-am să-mi port pe linii pasul calm, ușor,

Într-o viață surdă, goală la mijloc.

O să fiu adus ca violator

De tăceri seduse în prelungi litanii;

La proces, domniță, tu,…

Vă datorez mult!... Mult, domnule, domnule da Coza!... Am fost aproape patru zile plecat, într-o zonă fără acces la internet, iar la întoarcere aflu că dumneavoastră ați plecat pentru totdeauna într-o zonă unde toți vom avea acces și unde, poate, voi reuși să le plătesc...

Odihnește-te în pace, suflet de om!

Nu știu cum poate să-și mai spele,

Sub nouri, frunzele ce bat;

Plopul ce-a ieșit din radicele

Nu e pe de-a-ntregul dezlegat!...

Fusul primei zi l-a-ncătușat,

Și-l pătrunde-n trunchi cu toate cele;

Nu e drept!... Nu e…

în țara lui soare-dispare,

în cârciumile pline de smog,

iubirea toarnă-n pahare

din țâța deznădejdilor grog.

în robă de siropuri caline

flutură nostalgii de opal

prin  ferestre înghețate vecine

unui timp anost,…

În fiecare zi îți faci o toană:

Ești când Pizarro, când Cortes;

O sângeroasă amazoană...

Și eu, de-al dracu, te urmez.

Vânezi prin munți, prin sanctuare,

Prin colonia de plancton,

Vânezi prin petele…

Nimic, din asta, nu mă scoate,

Pot să mă pun cu susu-n vale,

Mai mult de-atâta nu se poate;

Voi fi mereu un coate goale... 

Un linge blide prin cantine,

Un dus cu pluta, mort de foame,

Un visător de lucruri…

în ziua aceea târzie,

din anul acela pasat,

într-un zandan, pe-o fâșie,

fără niciun semn m-au lăsat...

paznicii, în turn de beton,

cât din ficat am urlat,

și-au pus la urechi…

călugărița albă și timidă

ștergea cu sânii bruma de pe vrej;

gogoneții, dovleciorii bej,

miroseau, desfrunzitor, a cantaridă...

seara mânăstirii în vârtej

se deschidea ca limba de aspidă;

sfinții rotunjeau mulțimea…

am vrut să-mi sperii umbra

și s-o-ncui

în carcerele unde nu-i

vreun bec;

doar sub firidă,

aprinsă, 

prima cărămidă.

de sud-vestul…

undeva, în bucuresci, înspre un sfârșit de toamnă

un bărbat din secuime, făcut „dictator” de-o doamnă,

cugeta în sinea lui, mestecând la chewing gum:

iată că veni și ziua să vedem cam ce și cum,

în această mândră țară, din păcate locuită,

o să mă aleagă lumea... președinte de elită,

că…

mă duc pe tălpi, mă duc năprasnic,

culmile se-nchid sub orizont,

pe unde-și face dracul  praznic,

unde nimeni nu-mi mai ține cont...

văd că mâine-i veșnic parastas,

lumea-și inventează noi cutume,

mă duc să uit de toate și vă…

tu, parte a zilei, care lingi

cu limba clipei eșichierul

în  piesele ce le atingi

sporești cu negură misterul

și ne-amăgești cu el întruna,

dezvăluindu-l strop cu strop,

privește cum se scurge luna

uitată într-un vârf…

Nu găsesc nimic, nici frunze goale,

Pădurile se aricesc sub trombă,

Căutarea crește-n rotocoale   

Cicatricea zilei ce sucombă .

Peste toate treptele căinței

Cade toamna ca o ghilotină,

Amazonul spart al neputinței

Mi…

cu prânzul acesta complicat

se trece de la alfa la omega;

se schimbă fuziunea de halat

și se dedă cu fast reginei vega.

candoarea își reglează entropia,

tortul se ornează cu volute;

peste sute albăstrește…

muzele, atinse cu buzele

în cești, de porțelan, armenești,

cu coapsele desfăcute pe axele

voievodale, se coc între țoale...

caise, pe tăvi sticloase, pot să li se

printeze, în sucuri franceze,

fecioriile, când se pun…

ți-am rămas

într-un tramvai

dator...

ne ducea spre-un orizont

ciudat

unde stelele își trag

la polizor

limbul…

doi cai de cretă scandinavi

trag de șareta mea cu scuze;

tristețea ochilor bolnavi

aș exila-o-n betelgeuse...

și tot așa  singurătatea,

aprinsă-n zâmbete de claun,

cu toată sensibilitatea

aș duce-o-n cer pe…