străzile poartă numele trecutului pe niciuna nu scrie prezent

oamenii zombi în miniatură se plimbă cu statuile în ei

sunt așa de grei și abia se târâie pe zguri

așteaptă și iar așteaptă să se înverzească vreun vis

să poată trece pe strada speranței numărul opt întors

am început să cred că fiecare om are câte-un Brâncuși 

acolo unde piatra se adună peste piatră 

modelează coloane dar nu verticale

sinusoidale mai mult pe linia orizontului…

s-aude trenul cum rupe liniștea și soarele cum își face loc

printre jaluzele sticla își spală întunericul

parfumați de visare reproducem silențios cealaltă față a lumii

răsare doar atunci când pleoapa trece peste floarea rotundă

anonimi ai timpului ne-am numi dacă n-ar exista atâta birocrație

cui îi pasă de numele meu de numele tău când tăcerea împletește vraja

în formă de scară până când ajungem cu buza înaltul 

îmi tot…

prin tine mi-am lăsat o dâră de mine

încet sigilează golul pe margini 

până când zgomotul este redus la tăcere

nimicul are tălpile aspre și murdare de întuneric

doare atingerea și prăpastia apare instantaneu

strigătul lăuntrului se topește în hău 

fără spectatori pe margine 

un cânt subțire ne leagă spațiile într-unul singur

pe buzele aerului încovoiate în sens unic

împletim sunete luate câte două câte șapte câte nouă

până…

bazinul e plin ochi

lăuntrul se împrăștie miriapodic

pereții se dizolvă încet și sigur

ceasornicul ticăie în sens invers

e un soi de liniște croită dintr-un repaos indus

unduirile s-aud cum trec puntea 

măduva gândului răsucește pe degete un timp mort

glăsuiește înmormântarea difuz prin a nu știu câta ureche

jur împrejurul e ușor

mai mult la suprafață își face veacul

rar prinzi câte unul greu și nu știi pe unde să-l mai…

cântă la păsări

o aud cum împarte sunete și cerne liniște

deasupra noastră fâșii de aer rece ne-acoperă gândurile

de formă sunt toate poate spre formă se duc

doare dorul plimbat dintr-o aripă într-alta a sufletului

pe alocuri prezintă leziuni și se varsă

ține palmele întinse

mă simți?

îmi vorbești despre  fântâni și de adâncul lor

lacrima care închide cu pleoapa un gram de cer

îți aduci aminte  de ziduri apoi 

de…

la început formă nedefinită

materie cu luciu stelar

pudrată cu praf de lună

hoinărește prin univers

cu viteza luminii 

într-o perfectă comuniune cu matricea divină

încet aerul

începe să-și schimbe textura

peretele tricotat din aliaje angelice

capătă fisuri

susul rămâne jos prin cădere 

fire invizibile țes cordonul ombilical cu universul

apoi s-acoperă cu apă să nu doară desprinderea

pământul are…

se ridică noaptea zid peste forma sufletului fără ferestre

bezna se topește lent cu tăcerea-i de mormânt

mi-am lăsat zilele la macerat într-un container al timpului

oricum ieri-ul alaltăieri-ul și tot ce-a fost s-acoperă cu praf

sub pelicula uitării toate se conservă pentru un alt și alt cândva

înot în aer până-mi dau aripile 

lacul suspendat desface nodurile rând pe rând 

din trup ies ca dintr-o armură și-o azvârl…

de static s-a rupt cu pasul 

și-a atins omenirea cu prima formă de mișcare

colecționa îngeri pe umeri 

cerul se îngrămădea în ochi cu albastrul

se încerca împletirea viață cu viață

și spirit cât un vârf de ac 

balans întru dilatare cu sufletul legat de buze

a început repede alergătura cu pistolul la tâmplă

și pista plină cu pietre invita genunchiul la rugă

zidurile au început să pice din cer mult prea devreme

ca niște…

purta altfel de mărimi decât cele universale

lumea-i era

ba prea strâmtă

ba prea largă

nici nu mai știa cum să încapă în ea

nici vorbă despre un set nou de respirații

croitorul taie o singură dată din materie

și-apoi o trimite pământului să crească

fir cu fir până la întreg

eliminarea nimicului

și ridicarea visului din cenușă

avea să-i procure niște haine noi

import țările de deasupra cerurilor

fără…

tot ce întâlnesc în cale

am dreptul să-mi selectez trecerile și totuși n-o fac

jumătățile de oameni s-ar putea să devină întregi cu timpul

și urmelor să le crească tălpi ușoare

uit mai puțin decât aș vrea  

cusătura nu prezintă leziuni

pereții sunt solizi să nu se rupă 

Dumnezeu a știut că omul va așeza lumea

acolo

copilul din mine și-a ales colțurile

în care să-și ascundă somnul

s-aude…

palma de senin 

în cercuri din ce în ce mai mari

o dâră de soare se topește încet

până ajunge râu închis în măgură

pentru un alt mâine

e un soi de liniște care mângâie

voal peste neliniștile noastre sonore

ploaia s-agață de linia orizontului 

își lasă norii să plângă până la epuizare

copacii arcuiți într-un albastru croit de…

lumea nu-mi mai curge prin timpan buze sau retină

nici măcar prin piele nu-i simt traficul

o țin cu unghiile departe 

doar cu șoapta mă atinge din când în când 

îi știu numele vocii

e mai veche decât mine

o las pansament rănilor fierbinți

rulez covorul descrescător să văd  motivul morții florilor

lipite cu atâta migală 

când…

se destramă ziua bucată cu bucată și-amurgul pune sigiliu

temporar

noaptea are cămașa croită și cartierul s-așază în mâneci

silențios

nu-s becurile toate stinse schimbul trei adună vocile și le pune masă

dor

un bețiv numără pet-urile de spirt și singurătatea se aude cum umblă prin el

tiptil

salcâmul curge de jos în sus printre blocuri își face loc s-atingă bezna

alb

un păianjen toarce fir de scară circulară se agață de…

când ochii plouă norii din cerneală neagră

buzele tac frământând cuvintele

e stare de rană după cum vezi

interiorul a ieșit de sub copci demult

și toate umblă alandala prin mine

s-aude sarea cum lovește pereții

mâna invizibilă cum taie aerul

prima dată e destinul

e scris pe undeva

și trebuie să se împlinească

a doua oară ești tu umblând cu solnița prin tine

împrăștiindu-te ca să fii…

mă spovedesc sub poala dimineții 

în sens invers acelor de ceasornic

rotesc tot ce nu sunt și aș putea fi

ceașca de cafea e înaltă

încap gândurile toate fără loc deasupra

în ochiul lumii port alte și alte culori

ale mele sunt răsturnate

mai mici decât visul

spuma arabică are urme de curcubeu

rotindu-se pe buzele mele mor instant

efemerul la efemer trage

și ploaia de pământ se leagă până la cer

nimicul e doar…

”poate c-ar trebui să ne naștem bătrâni și să murim tineri”

berzele n-ar mai survola spațiul aerian al timpului acesta

precum nici marmotele n-ar mai înveli ciocolată

cerul s-ar așeza la războiul stelelor și-ar țese utere 

pentru fiecare suflet ce-ar vrea să se coboare pe pământ

gârbovit de-atâta veșnicie prin care a umblat dezlegat de carne

mersul pe jos nu-i ca mersul pe sus

te mai împiedici de-o piatră de-un drum întortocheat 

sau…

în jurul nostru tot ceea ce suntem și nu suntem țese corset

ne strâng oglinzile în care nu mai încăpem demult

ce-i drept nu ne vine viața asta mănușă

nici noi nu-i picăm pe unghi 

ori că ne coborâm ori că ne urcăm

plecăm din noi spre alții

doar ca să avem de unde ne întoarce

luăm înapoi doar amintirea unei treceri

ca să avem ce spune la ultima împărtășanie 

la prima am zbierat cât ne-au ținut plămânii

teama venitului pe-o lume…

Doamne primește ceasul rugii mele 

rupt dintr-o noapte neînstelată

știu că nu ți-am mai vorbit demult

de zarva lumii mă scutur 

ies din costumul de om 

la Tine vin cum m-ai trimis 

cu haina din lumină străvezie 

plutitor

să mă poți recunoaște

aprind candela

doar să mă vezi

doar să Te văd

straturile sufletului sunt tasate 

de infinitul care se tot adaugă 

și iar

și iar

nu mai știu…

cu tot alaiul de clipe

le umplem cu noi insuficient și sigur

e trafic intens de umbre pe calea sufletului

prioritate au visurile care respiră artificial

și adâncimea golului lăsat de-o iubire sfârșită

e sec totul în jur și uscăciunile își caută pădurea

să moară de tot

nu mai plouă cu fericire demult 

fabrica de nori a intrat în colaps 

efectul de…

eu

în alte roluri aproapele și departele meu

amândoi degustători ai fructului oprit ca și mine

pelicula am primit-o în dar

un scutec din partea universului

trebuia să mă topesc undeva și să curg

sferic mi s-a întâmplat să fiu

dintr-un punct am ajuns mai larg

trecând printr-un început

printr-un sfârșit de prea multe ori

ca să mai…