prin viață mai mult fugim

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

de static s-a rupt cu pasul 

și-a atins omenirea cu prima formă de mișcare

colecționa îngeri pe umeri 

cerul se îngrămădea în ochi cu albastrul

se încerca împletirea viață cu viață

și spirit cât un vârf de ac 

balans întru dilatare cu sufletul legat de buze

a început repede alergătura cu pistolul la tâmplă

și pista plină cu pietre invita genunchiul la rugă

zidurile au început să pice din cer mult prea devreme

ca niște piese de lego cădeau

încercând forme de acoperiș sau cărare

coliviile și-au deschis ușile să prindă zbor cu zbor

numai să nu le scape vreun vis rebel spre împlinire

școala vieții l-a primit cu porțile deschise

în recreația mare s-a apucat de iubit

a trecut cu fuga prin ea

absențe doar la fericire s-au înregistrat   

în rest a strigat prezent la tot ce-a găsit în cale

amarul ține pasul pe loc și îndoaie sufletul până la rădăcini

atunci nu mai fuge nimeni se merge la relanti

suntem deasupra inimii 

[Ion Lazăr da Coza]

de static - poetic, e cam... dificilticos. Poate găsești altceva, în rest poezia merge strună.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Trist... Dureros chiar.

Contează să te poți ridica după fiecare cădere.

Atâtea ar fi de citat încât mai bine renunț.

Cu admirație,

[Mihaela Roxana Boboc]

școala vieții l-a primit cu porțile deschise

în recreația mare s-a apucat de iubit

a trecut cu fuga prin ea

absențe doar la fericire s-au înregistrat   

Cât adevăr! Și ce frumos l-ai transpus în vers!