bătrânețe cu tinerețe la capăt

”poate c-ar trebui să ne naștem bătrâni și să murim tineri”

berzele n-ar mai survola spațiul aerian al timpului acesta

precum nici marmotele n-ar mai înveli ciocolată

cerul s-ar așeza la războiul stelelor și-ar țese utere

pentru fiecare suflet ce-ar vrea să se coboare pe pământ

gârbovit de-atâta veșnicie prin care a umblat dezlegat de carne

mersul pe jos nu-i ca mersul pe sus

te mai împiedici de-o piatră de-un drum întortocheat

sau poate chiar de-un fluviu care-ți omoară visele prin înecare

echilibrul e primul pas din cele șaptezeci câte șapte

copiii bătrâni ai universului trebuie doar să-și aducă aminte

de tot ce-au adăugat peste oase cândva

de toate coperțile și filele cusute de fiecare respirație

și lacrimile-cuțit ce-au împărțit viața în capitole cu sau fără sens

bătrânețea cu tinerețea la capăt de drum e ca un trandafir

pe spini se urcă până la petale și parfumul e doar o adiere efemeră

indiferent cum ne-am naște pragurile sunt aceleași

poate că scuturarea pielii de boli ar veni totuși ca o ușurare

și suferința s-ar mai curma într-un fel sau altul

pământul ar fi o imensă grădiniță și poate timpul entuziasmat

s-ar opri să se uite la joc

sigur Dumnezeu și-ar da jos hainele de paznic și-ar întra în horă

adio războaie adio infern binele a învins

și marmota învelea totuși ciocolata dincolo de sticlă

călăreți singuratici pe-un timp imaginar ne întrebăm totuși

de câte ori am trăit în moarte sau de câte ori am murit în viață

poate că totul se leagă de verbul ”a fi”

Vizualizări: 117

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Carmen Ștefania Luca(Odin) pe Mai 19, 2014 la 12:44pm: Mulțumesc Silvia, mult de tot!

Comentariu publicat de talpos silvia pe Mai 19, 2014 la 10:58am: Da, un preambul la tot ce se întâmplă , frumos așternut, dând originalitate și confort poemului.

Citit cu deosebită plăcere!

Comentariu publicat de Carmen Ștefania Luca(Odin) pe Mai 17, 2014 la 7:39am: Mulțumesc mult, Iris!

Comentariu publicat de Carmen Ștefania Luca(Odin) pe Mai 16, 2014 la 7:26pm: Sofy, într-adevăr poemele trebuie șlefuite într-o așa manieră încât să ajungă curate ca lacrima. Sunt la început de drum și dacă acest început sună bine, nu pot decât să mă bucur. Cu timpul se vor adăuga sau elimina multe, sufletul e ca un magnet, atrage și tot atrage, de toate...

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Mai 16, 2014 la 6:26pm: Da, e bun. Rotund, ciclul vieții indiferent din ce parte este privit, soarbe timpul. Poemul e amplu, impresionant, dar, dar, dar :))) știi tu ce vreau să zic:

sau poate chiar de-un fluviu care-ți omoară visele prin înecare - poate chiar de-un fluviu distrugător de vise prin înecare

trebuie doar să-și aducă aminte - trebuie doar să-și amintească

și lacrimile-cuțit - lacrimile-cuțit

Chestiuni de finețe, imperios necesare într/un poem rafinat. Ai unul de referință și toate de acum înainte vor fi comparate cu acela. Cel puțin de mine. Eu când îl văd pe care în vers, mi se taie ca la maioneză. Asta nu însemnează că acest poem nu e frumos!

Sofy, cu felicitări!

Comentariu publicat de Carmen Ștefania Luca(Odin) pe Mai 15, 2014 la 5:22pm: Am auzit replica în filmul Orient Expres, Sergiu Nicolaescu a spus-o: ”ar trebui să ne naștem bătrâni și să murim copii, tinerețea venind ca o ofrandă...”

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Mai 15, 2014 la 12:57am: Ideea nu-i originală, dar ai brodat lucruri inedite în jurul ei.

Încântat.

da Coza

Comentariu publicat de Carmen Ștefania Luca(Odin) pe Mai 14, 2014 la 10:04pm: ”a fi” e legat de veșnicie, are multe dar multe forme acest verb! :)

Comentariu publicat de lecu rodica pe Mai 14, 2014 la 10:02pm: Un poem epic cu tenta existentiala, superb!

A fi-e totul!

Comentariu publicat de Carmen Ștefania Luca(Odin) pe Mai 14, 2014 la 9:24pm: ...bagajul nostru, burdușit cu de toate...ea inima...

sincere mulțumiri, Gina!