prea strâmt cuvântul sfârșit

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

s-aude trenul cum rupe liniștea și soarele cum își face loc

printre jaluzele sticla își spală întunericul

parfumați de visare reproducem silențios cealaltă față a lumii

răsare doar atunci când pleoapa trece peste floarea rotundă

anonimi ai timpului ne-am numi dacă n-ar exista atâta birocrație

cui îi pasă de numele meu de numele tău când tăcerea împletește vraja

în formă de scară până când ajungem cu buza înaltul 

îmi tot repeți

nu te opri

nu te opri

mai este până acolo unde stelele se desfac în mii de culori

și luna cântă la raze

nu încăpem în cuvântul sfârșit

precum n-am încăput nici într-un început

am fost când depărtări când apropieri când adânc când cer

încovoiați prin conductele timpului nu ne-am oprit niciodată

hai să vedem ce-i dincolo 

mereu a fost altceva

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

D-le da Coza, am devenit ușor mai dulceagă, știu asta!

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

D-na da Coza, mi s-a mai propus, cineva mi-a spus ieri să-i aduc o felicitare de acolo de dincolo, sper să fie deschis :)))

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Nu sunt rele, propunerile, Sofy! O să încerc să țin cont de ele în limita în care să nu mă depersonalizez :))). Adevărul este că, văd că-ți place să mă buchisești, o faci cu plăcere și acorzi o deosebită atenție textului, fapt pentru care îți sunt recunoscătoare. 

[Sofia Sincă]

Minunată idee, bună abordare. Însă dacă i s-ar reduce poemului ce e de prisos, cuvintele ar fi pe jumătate, mai esențializate, mai rafinate. Te scalzi în când, cum, dacă și alte repetiții banale. Îmi place metafora din titlu. Și atunci tocmai ar merge cu ce spun eu.

Exemplu:

răsare doar atunci când pleoapa trece peste floarea rotundă - eu aș pune: răsare pleoapa trece peste floarea rotundă

tău când tăcerea - aș scoate când

în formă de scară până când ajungem cu buza înaltul - pe forma de scării ajungem cu buza înaltul

am fost când depărtări când apropieri când adânc când cer - din acest vers poți scoate pe când și să folosești enumerația ca figură de stil.

Și mai sunt. Dar știindu-te cu multă personalitate, sunt convinsă că nu vei face cum zic eu. Nici nu e obligatoriu. Dar se poate șlefui.

Cu drag, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

nu încăpem în cuvântul sfârșit

hai să vedem ce-i dincolo

Când ajungi acolo, să-mi povestești și mie cum e. Știu că vei ajunge...

Excelent poem!

[Ion Lazăr da Coza]

mai este până acolo unde stelele se desfac în mii de culori

și luna cântă la raze

Nu te caracterizează.

da Coza

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumiri pentru lectură și apreciere, tuturor! 

[gina zaharia]

ne-ai fotografiat clipa în care stelele se desfac în mii de culori și luna cântă la raze

așa e în a doua lume a poetului

în rest, cui îi pasă de numele meu de numele tău?:)

admirație,

[bolache alexandru]

mai este până acolo unde stelele se desfac în mii de culori și luna cântă la raze ... frumos