*

Ce e dincolo de sânge?

Infinitul, crucificat, mângâie tâmpla

soldatului;

deasupra cuvântului nerostit,

semnul crucii, tatuat în porii albi ai pielii;

pe trăgaciul puştii, mâna stângă bate în cuie

al şaptelea deget;

nu există geamăt, nu există strigăt

prins în cătare,

iar urmele, urmele adânci...

Ochii soldatului, descărnaţi de cuvinte,

rătăcesc în cerul oval,  

când ora…

Mă ghemuiesc în mâlul sticlos,

respir a cal, a uliu, a lup;

peste toate, oraşul din fier,

unde plouă cu oase

cadavre de lut, ruginite.

Lupi, ulii, cai muşcă din el,

cu dinţi-fierăstrău

rup hălcile cărnii,

cu dinţi-fierăstrău

frâng ochiuri de apă,

cu dinţi-fierăstrău

smulg cerul aici, acolo,

dincolo, oriunde sunt vii

satrapii de oase, până când,

până când...

Fug în pupila ochiului…

Biserici de cer, clădite-n odaie,

pe urma icoanei au scris Infinitul,

ascuns-au în carii de lut asfinţitul,

un pumn de tămâie, o talpă de ploaie.

Din sfoara de nori, pământul îşi lasă

brăzdarele-n palme, pictate sihastru,

iar cuşma cu oase, zvârlită-n albastru,

întoarce ţărânii o candelă arsă.

Pe cuie, pe cruci îs cioarecii-n sânge,

opincile calcă neantul cu trudă,

când lemnul de iască fuioare…

(postmodernism cu iz actual)

Am deschis ochii

şi am văzut moartea mergând

cu tramvaiul,

se-mbrăcase-n mireasă,

precum Marilyn Monroe;

copilul, rămas între stele,

plătea legământul de sânge;

doar condamnatul de serviciu

împărţea necrologuri prostimii,

urlând:

"Babuinilor, care dintre voi este fără de păcat,

 să arunce primul cu piatra..."

Am închis ochii

şi am…

Acele ceasonicului curg

jumătăţi de cuvinte;

la un capăt eşti tu,

la celălalt...

ploaia desenează în grabă, 

din stropii de cretă,   

o moină fierbinte;   

acele ceasornicului curg

jumătăţi de cuvinte;

plouă pe asfalt

cu iluzii,          

morminte,

acele ceasornicului curg

picături,

jurăminte.

Mi-am ars tălpile

în miezul de lut,

m-am murdărit de ocru;

risipindu-mă,

ocrul s-a murdărit de ocru,

tălpile de tălpi,

sângele de sânge,

cerul de cer...

fumegânde tăceri 

din sâmburul mut,

rostite nicicând;

mi-au ars tălpile

în miezul de lut,

funingini... pământ...

(postmodernism cu iz popular)

Hai, să ne mai îmbătăm o dată, Doamne,

să tragem clopotu' ăl mare din turla bisericii;

să cânte tarafu'

păn' ne trece damfu',

s-alergăm purceii,

ţânţarii şi mieii;

şi-om chema un popă,

să bată la tobă.

Hai, să ne mai îmbătăm o dată, Doamne,

să tragem clopotu' ăl mare din turla bisericii;

să urle spelunca

pân' se-afumă şunca,

să…

(postmodernism cu iz clasic)

Pescarul aruncă o nadă,

În nadă se-agaţă un corb,

Iar corbul arată a morb...

E morbul ce-şi dă cu pomadă.

Un soare e galben cenuşă,

Halenă de hoit şi de gol;

Îşi face din trup un nămol

Şi arde ca fumu-n ţepuşă.

Un vierme, o cruce şi-o broască

Împart întuneric la doi;

Ce negru e morbul din noi...

E moartea cu ochii de…

"Numai într'o lume cu un înţeles adânc sau cu

un adânc înţeles e posibil tragicul."

(Pietre pentru templul meu - L. Blaga)

De-aş săruta culoarea pierdută-n curcubeie,

În luminarul nopţii te-ar fremăta o şoaptă

Şi, încrustată-n taine, m-ai răstigni nedreaptă

Pe un mărgean de lună ce-alunecă-n bordeie.

De-aş săruta cuprinsul în necuprinsa-i zare,

Mai lasă-mi Începutul, încet, să mă răpească,

Iar…

De-mi picură piatra o lacrimă-n stele,

Iar ceaţa mocneşte pe-o flacără albă,

Coboară-mă, Doamne, tulpină de nalbă,

Căuş de lumină purtat de nacele.

Adună-mă-n palme din tulburea-mi undă

Şi moartea mi-o-nchide încet în firidă;

Un şipot - izvorul îmi e atlantidă,

E fum de tămâie din taina fecundă.

Mai stinge-mă, Doamne, în bobul de soare,

Când ţipătul nopţii mă-nghemuie-n lună,

Iar şarpele mitic, înscris pe…

Adâncă-i tăcerea ascunsă-n firidă,

Mănunchi de rugină-n pământul risipă;

Slugarnice tăuri s-or prinde-ntr-o clipă,

În ochiuri de apă mai vor s-o ucidă.

Plămadă e frunza, mă cheamă foşnindă...

O ciută flămândă o-ncuibă în fumuri,

Năvoade caduce o-mprăştie-n drumuri,

Învăluie zarea... fantasme-i colindă.  

Răbojul de sânge îşi sprijină moara,

Talant e nisipul pe streşini cu stele;

O frunză-i tăcerea din…

Închide-mă-n zăpadă cu visurile mele,

Arpegii orfeline s-or naşte în altare,

Iar umbrele-ţi păgâne m-or destrăma bizare,

Când luna, în solstiţii, e pământiu de stele.

Închide-mă în ochiul ce zămisleşte iară

Tărâmurile iernii, fecunde giuvaere;

Captivă este noaptea, cenuşăreşte sfere...

Doar bradul de tămâie lumina-ţi înfăşoară.

Închide-mă în tine, în lămpile cu iască,

O, Doamne, infinitul mă urcă în…

Nu plânge, Fecioară, blajinul* şoptea...

O Sâmbătă-i albă-n alunul cu sori,

E iarăşi Crăciunul... celeste prinsori 

Îţi fumegă luna în sălcii, pe-o stea.

Nu plânge, Fecioară, ninsorile verzi,

Lumina-i fuioare, prin ţest a trecut,

Tăcerile-n sănii de lut s-au născut...

Flămândă e moartea, în geruri o pierzi.

Nu plânge, Fecioară, doi ochi pătimaşi,

Te-nchipuie brazii-n sihastre comori,

E apa un şipot…

De-i mătrăgună timpul, miroase a otravă,

Secunda e cadavru şi pângăreşte-n ape,

Mormintele, pământul îi jeluiesc în pleoape,

Iar viermii rod golgote pe crucile de pleavă.

O curvă scuipă-n templu, o desfrânată-i mumă,

E putregai destinul, sclavia-i curtezană;

Deşertic este trupul, în chip de pământeană,

Ce naşte stârpitură cu sufletul de humă.

Îşi freamătă arginţii, blasfemiază-n  rugă,

Minciuna-i Capitoliu şi…

Când se lasă înserarea, nălucirea mă străbate,

Iazul ţese iarba-n spuză, cetluire în căuşe,

Se apleacă la izvoare, din pământ mai trage-n tuşe

Paşi în fumul de verbină, anotimpuri însetate.

În uluce-mi doarme chipul, noaptea coase din cenuşă,

Amintirile sunt flăcări, tălmăcesc în mucigaiuri,

Cioplitorul vinde apă, zvârle zilele-n alaiuri,

Din Hiade* curge timpul, mă colindă-ncet la uşă.

Iar în lutul de sub casă plâng…

                                          lui V.B.

Miroase a iarnă şi-a timpuri răzleţe,

Omătu-n fuioare încet se destramă,

Cerneală ţi-e noaptea pe cruci de aramă,

Se leapădă-n cetini divine, măreţe.

Miroase a izmă şi-a focuri pestriţe,

Adâncu-i lumină în lunga beţie,

Golită-n eresuri ţi-e luna pustie,

Când piaptănă zorii, îi leagă-n cosiţe.

Miroase-a tămâie şi-a lemn de biserici,

Şirag…

Confuză-i cărarea, se naşte-n pământuri,

Păşeşte-ntre albii retrase-n suspine,

Zbicit e mirosul de sânge-n destine,

Când ziua dispare apusă de vânturi.

E reavăn alcovul, izvodu-i osândă,

Cu spinii-nserării mă biciuie luna,

Rugină-mi sunt ochii, îmi picură-ntruna,

O Doamnă Morgană, cu mâna-i flămândă,

Din veştede frunze îmi leagă cununa.

Şi gânduri mă fură, mă cheamă rebele,

Mireasă e moartea în…

Mă plânge-o muză-n dorurile toate

şi geru-i tors în fir de promoroacă,

în zare cerul bate, bate-n toacă,

o santinelă-i timpul... mi-l străbate.

Mai lasă visul ierbii să se coacă,

la sânu-i gol - poienile-nflorate;

ciopleşte-un mag din leruri înstelate,

atinge-mi palma, tainic mă provoacă.

Un abur alb... fuioarele coboară,

din rugul nopţii lacrimi să-mi aline,

omătul fin, cu graţii de…

Şi timpul curge orb, cum altădată...

e iarna sfredel, fulgii se-mpreună,

lăptosul ger se lasă-ncet din lună,

se lasă-ncet pe cetini; deodată...

se-mbracă-n alb văzduhul de furtună.

O, iarnă preamărită, blestemată,

silfidă-n trup, candidă, vinovată,

rosteşte-mă, aruncă-mi o arvună

din alte lumi... Vecernii dispărute

m-au risipit, plăpândă-nchipuire,

iar glasuri stinse, frânte, decăzute

au…

Motto: Numai moartea este perfectă.

Tot ce este viu creşte din pământul

negru al păcatului. (Camil Petrescu)

Pe-o scară te urci şi pietrele-ţi sapă,    

Destinul te-adoarme în trestii frivole -

Doar patimi zidite de-un Meşter Manole...

Scărarul te ia în ceru-i de apă.  

Aşterne-te-n Rai, în sfinte icoane,

Pe urme de zeie Cuvântul se…