Aproape zilnic stări de fericire

se schimbă-n deprimări, dezamăgiri

când înfloresc ciulinii prin iubire

şi se rotesc apusuri în priviri.

Trudim neputincioşi într-o ispită

păcătuind cu rost şi fără rost,

sperând să fie clipa mai grăbită

în zbor de fluturi fără adăpost.

Cad curcubeie-n umbre de trădare

pădurile tresar lângă furtuni,

răpindu-ne din vis pe fiecare

când ploile-nfloresc lângă genuni.

Aproape zilnic…

Pe poarta ruginită agăţată într-un singur sentiment

a intrat ieri o îndoială, un fel de nelinişte

fără să bată, fără să strige, fără .....

s-a aşezat pe verdele dintre noi,

am încercat s-o alung, zadarnic

avea într-o mâna promisiunile tale

şi în cealaltă aşteptările mele

le-a aruncat spre cer, zburau frumos

promisiunile tale spre undeva,

aşteptările mele s-au adunat una lângă alta

nu aveau aripi

erau pământene, erau trăirile…

Vorbesc suspinele-ntre ele 

când morţii trec spre cimitir 

cu lumânări în loc de stele 

ce ard pe vetre ca-n delir. 



S-a sinucis pentru-o iubire, 

când viaţa nu i-a fost de-ajuns 

s-o lege-n mii şi mii de fire 

punând tăcerea prin răspuns. 



Se-aud…

Când am trecut prin dreptul inimii tale

am simţit cum a mea se frânge

explicaţia o ştiam de mult

îmi lipsea durerea cu gustul ei plăcut

să mă pot defini

am mers cu ea frântă fără să-mi dau seama,

mă roteam într-un cerc alb

căruia nu-i voi cunoaşte diametrul,

medicii mi-au spus că iubesc

nu le-am cerut părerea şi m-au scos

de pe lista gratuităţilor

am vrut să le vorbesc de noi

m-am abţinut, oricum eu eram

pacientul, omul cu…

Îmi cad pe gene raze de lumină

sălbăticia frumuseţii în păduri,

când doar amurgurile au o vină

lăsându-te privirile să-mi furi.

În palma mea dorinţe se trezesc

mutând pădurea dincolo de gând,

fiindu-mi mai uşor să te găsesc

pe malul dintre şoapte aşteptând.

Îţi înfăşor pe coapse înserarea

şi păru-ţi despletesc printre copaci,

când visele sfidează depărtarea

fără să-ntrebe cât de mult le…

Sunt singur, deasupra pământului ploua

sprijineam cu mâna umbra

unui copac smuls din rădăcină,

am vrut s-o ţin dreaptă până va răsări

curcubeul,

câteva păsări s-au ridicat spre cer

cu ploaie cu tot, au vrut să fie mai aproape

de soare, dar norii erau prea negri

şi n-au zărit decât o scânteie

de fulger,

îmi amorţise privirea şi mă fulgerau

înserările, umbra copacului plângea odată

cu ploaia, lacrimile ei brăzdau

gesturile, vroiam să fie…

Cad cioburi din oglinzi pe duşumele,

secunda îşi lasă umbra pe ziduri

doar şoaptele noastre se caută

pe umerii lăsaţi fără mângâieri,

gândurile au o crustă de gheaţă

rămânând captive între prezent

şi amintire,

trebuia să ne-mbrăţisăm până la epuizare

să ne muşcăm cuvintele,

să presărăm prin nimicuri plăceri,

sau anunţat furtuni

şi nu-mi las privirea mai departe de tine

uneori când o pierd căutându-te

se-ntoarce singură sub pleoape…

Uneori simţim în feluri diferite 

mirosul ploii-n zilele de mai, 

când toate ni se par grăbite

Când serile trec pe aripi de vânt

şi clopotele bat printre stele căzătoare

se întâlnesc sufletele statuilor

vorbesc grăbite despre eternitate

lăudând măreţia clipei

a fost momentul meu potrivit

nici nu mai ştiu dacă mi-a fost teamă

paşii striveau aparenţele, era începută tăcerea

priveam cum se desprind liliecii de cer

cădeau ca nişte lumini negre

printre privirile noastre

sărutul tău păstra obrazul cald

aducandu-mi aminte cât de…

Spune-mi ce simţi când ploile de vară

se vor întoarce fruntea să-ţi sărute,

când curcubeie-n zare se coboară

din strălucirea lor să-ţi împrumute.

Cum vei lăsa să-ţi picure-n privire

şi fulger alb şi şoapta dintre ploi,

când dincolo de tâmplă dus în rătăcire

un gând anunţă vieţii iubirea dintre noi.

Mă dor slăbite gesturi făcute la-ntâmplare

când mâinile uşor de umeri te cuprind

şi ploile se pierd…

Nu mai am întrebări, sufletul meu

are ghiara iubirii înfiptă în carnea

sentimentelor

în mine sângele e alb, curge prin lacrimi

clopote dăngănind pe gene

cu pleoapele turle fără cruci

Dumnezeul meu e la cules de stele

fără să vrea scapă câte una

şi noi îi spunem noroc prevestit

am vrut să-ţi arăt că noaptea

iubirea capătă o altă dimensiune

sângerez alb şi nu-mi pot cicatriza

sufletul, aici e hotarul

între mine şi tine e o umbră…

Dacă putem călătorii-mpreună printre clipe

păstrând doar anotimpurile-n rostul lor,

am aştepta cuminţi sub paşi să se-nfiripe

cărări pe care uneori le rătăcim în viitor.

Urcăm pe trepte din cuvinte spre minuni

şi regretăm că toate-au înflorit târziu,

când tu încerci, iubito,-n vise să m-aduni

iar eu trăiesc eternităţi pe care nu le ştiu.

Ne plămădim din aluat speranţe şi tăceri

lăsând să treacă…

Lacrima în cădere a lăsat o umbră între noi

o simţeam legănându-se

printre cuvinte, printre şoapte

printre gesturi uneori atât de fireşti

a venit un fluture şi-a luat-o pe aripi

ochiul a vrut să-ţi dăruiască alta

dar nu s-a înţeles cu sufletul

care sângera sub lespede de dor

m-au tras la roata norocului

fără să ştie că adunasem viitorul în mine

l-am închis într-o oglindă

în care puteam intra oricând

fără să cer permisiunea…

Pietre rănite de lumină şi ploi ce-ntruna au căzut

rostogolindu-se pe stânca fără să strige ajutor,

loveau culorile din frunze ce-n calea lor au apărut

asemeni fulgerelor care, trezesc tăcerea unui nor.

Rămân pierdute în prăpastii ca visele fără destin

atâtea pietre căzătoare pe stânci lovite de furtuni

şi depărtările-ntre umbre sunt amintiri de cer senin

când florile-de-colţ purtau uscate lacrimi de…

Au înflorit salcâmi prin lizieră

ninsori de flori în ramuri strălucesc,

iar stelele pe-a nopţii etajeră

din razele-aurii îşi rătăcesc.

parfumul lor e dus de vânt în zare

când pelerinii trec spre nicăieri,

fără a şti răspunsul la-ntrebare

de ce-nfloresc salcâmii-n primăveri.

Au înflorit salcâmii ca-n trecut

eternizând parfumul prin ninsori,

când florile pe ram s-au cunoscut

şi s-au uitat de tot atâtea…

Mă opresc cu gândul aici

te las să treci nestingherită

spre amintiri

în ochiul stâng un fulger trece prin

norii dintr-o lacrimă albă

doar tâmpla dreaptă păstrează

pădurea cu ninsorile-albastre

ne regăsim într-un punct terminus

deasupra noastră echilibrul

e din ce în ce mai fragil

o pasăre l-a lovit cu aripa şi zborul

i-a rămas agăţat de fereastra

mereu întredeschisă

ca tu să intri sau să pleci

după bunul…

Lumină cu vină,lumină la cină

un freamăt aparte prin iarbă cu rouă

o zi care-mi este, iubită, străină

mă-ndeamnă să-mpart tăcerile-n două.

Se vede o umbră din soare căzută

pe geana pădurii cum freamătă-n zare,

răpindu-i mireasma atât de plăcută

când vântul îşi face prin ramuri cărare.

Lumină în şoapte, în lacrimi lumină

frânturi de cuvinte cu rostul pierdut

şi toate-ntr-o zi de gânduri…

Sunt prinţul lacrimilor triste şi te iubesc în felul meu

De când prinţesă te-am numit pe-al sufletului cald ţinut

Şi-ţi împletesc pe frunte stele şi spun tăcerilor mereu,

C-am să le semăn în cuvinte şi-n vise care le-am pierdut.

Din umbre mi-am zidit castelul pe stânca gândurilor mele

Iar treptele ce duc la el din jurăminte le-am sculptat,

Străjeri sunt mii de amintiri ce viaţa ne-a unit cu ele

Şi-n clipe de singurătate le-am dăruit câte-un…

Nu-mi reuşeşte nicio poezie

cuvintele s-au cimentat printre tristeţi,

nu mai găsesc un petic de hârtie

să scriu de visul altor dimineţi.

Să spun cuiva ce astăzi mi se-ntâmplă

şi plouă la ferestre cu pervaz,

când stelele-mi suspină lângă tâmplă

şi luna doarme-n riduri pe obraz.

Vreau doar pe cineva să mă susţină

când timpu-mbătrâneşte lângă mine,

servindu-mi seara clipele la cină

fără să ştiu dacă-mi vor…

Pe drumuri de ţară praful se ridică

dincolo de vederea şoferului

vântul, căldura şi praful

frumuseţe aparte, iarbă murdară de un verde palid

turme de oi cu un singur cioban

frânez brusc să nu-mi calc amintirile

sunt căutat pe telefonul mobil

ciudat frecvenţa sufletelor

nu tine cont de praf, vânt, căldură

zâmbesc, e cineva drag

frumoasă zi, chiar foarte frumoasă

închid şi plec mai departe

în urma mea praful

avea miresme de…