bătrâna aceea din staţia diluată de respiraţia tramvaielor

mirosea a copil, nu ai simţit?

amintirile probabil...

ne plimbăm de ceva vreme, uite, umbra paşilor

a devenit mai lungă. şi pomii se îndepărtează unii de alţii.

ai observat, doar femei frumoase au murit

în ultimele zile. ciudat chiar  de frumoase. şi e plin peste tot de chipurile lor,

zâmbitoare, batjocoritoare.

ştiu, aş putea să tac, şi atunci liniştea…

acum

un om s-a ascuns în mine.

îl urmăreau zâmbete sau fluturi?

nu a reuşit să îmi spună, eu nu am înţeles,

s-a ascuns prea repede în mine,  nu mai dau de el.

e mult prea ceaţă, prea multă absenţă atârnă în ungherele mele

rămase descărnate de ultimul seism.

simt cum încet încet mă întoarce pe dos,

îl simt cum îşi trece mâna pe sub coastele mele,

harpă rezonând în catedrala unui vis din altă fiinţă.

voi deveni el, omul…

te-am iertat cum n-a mai fost iertată

o femeie

niciodată

cum nici însuşi Dumnezeu nu iartă

el te-a izgonit

şi eu te-am primit

mă duc spre o lună nouă

mă strig din spatele acelor ochi  şi

mă întorc pieziş

torn un pahar din această noapte

bea-l tu îţi strig şi norii se încovrigă

se chircesc de durere

bea-l tu spun şi ţi-l duc la buzele conturate în păcat

mă mângâi când tâmpla ta se…

noaptea

un câine fugit şi negru

rătăcind peste mirişti

cu luna la gât

simt oboseala îmi

umple paharul din faţa mea

îl sorb cu gândul la ziua de ieri

venele mă dor de parcă

cineva le despică din lăuntrul meu

strâng nişte cuvinte între dinţi

le scrâşnesc în întunericul lăptos

ce-mi înconjoară ca o aură

trupul strivit

refuz să cred că zori se vor mai naşte

că voi mai înghiţi cianura unei alte sordide zile

întind o mână…

tu lunecai prin octombrie

părul un pic răvăşit spre muzica de pian

clipea

ştii tu

tu

simţeam cum mă aşteptai mă răvăşeai

între braţele şi coapsele tale îngropate jumătate de frunzele lui octombrie

o navă şi un ceas poticnit ne ţineau lămpaş

dragă tu dragă

mugur trezit clipa picurată în iris

de o clepsidră mugindă aburită

flăcări în răsfăţ de ocean de toamnă

cu pierderi de final şi în tăcere

tu lunecai…

să ne lăsăm copilul la uşa unui orfelinat

sau la o ghenă

aş paria pe câini

ştii legenda Romulus şi Remus

îl îmbrăcăm în coajă de soc versace

sau tuia dior

vegetale elegante înţelegi proasta dracului

să aibe o şansă în plus la orfelinat sau

la ghenă ...plasticul de sac de gunoi

e sleios

mă oripilează atingerea lui

auzi tu muto termină cu gemetele

am fost lângă tine tot timpul

ori naşti ori mori ori…

firele albe de păr zurliu

sunt fluturi născuţi din viermii

ce se ospătară de cuviinţă din zilele traiului meu

Doamne e greu şi recunosc

nu înseamnă că te ştiu nu te-am întâlnit încă

aş da la anunţuri singur hetero am o garsonieră

vreau să cunosc persoană Dumnezeu să locuiască cu mine

plata la utilităţi o suport eu

el să îmi răspundă la întrebări şi să mă lase din când în când

să zbor cu florile fără tulpină

să cert o…

ştii aceste lucruri nu mai au valoare

brokerii beţi şi sinucigaşi s-au închis cu petarde

şi târfe la etajul 40 al bursei au explodat de petrecerea de revelion

mărunţişuri şi sutiene s-au amestecat prin mulţimea

care pleda vinovată

ştii sau nu că unghiul drept are mai multe grade decât

palinca bună şi înfiletată în glajă de bistriţeni

dar eu spun la dracu cu unghiul drept

seara asta bem şi nu ne lăsăm scoşi traşi ne ţinem de…

e prea mult ţipăt între pereţi pulsatorii

reflexie a umbrei lumina îmi pătrunde

un drog prin pupile

e toamnă şi aştept să ai habar de mine

simple fulgurante neconcludente senzaţii -

mustul care picură în struguri

mâna mângâind asfaltul liniştind drumul de spaime

glezne prin frunze cum ai răsfoi nepăsător

incunabule fragile

e prea mult mine şi prea puţin tine

prea multe oasele mele

prea puţină carne…

pofteşte ia de umblă prin mintea mea

condurii şi condorii să te poarte chicotind

risipă ţi se par apele şi pietrele?

le învârt la deget pentru logodna cu ninsorile

frunzele florile pânzele anotimpurilor

pofteşte ia de vezi de nu te întrevezi

într-o oglindă deschisă leneşă scârţâind

ca ochiul meu după beţie bându-te numai pe tine

şi multele corăbii ce pleacă în furtună

cu matrozi robiţi romului şi dorului de căpătuială

tu…

de ziua ta iubito am să beau
whisky nu şampanie
şampania e pentru cei pe care i-ai părăsit
legaţi cu cătuşe de şine de gleznele disperării
în gările cu prea mult trafic şi semafoare mov
am să torn în tine şi am să îţi beau din gleznă
după ce vei binevoi să te întorci din ultimul zâmbet
şi pleoapă somnoroasă pe care mi le arunci
de la înălţimea unui minaret alcoolic

era o femeie pe culoarul morţii

înainta ţinându-şi pruncii gemeni

îi alăpta

judecătorii hotărâseră va alăpta pâna cocktail-ul mortal îi va intra

în vene

femeia avea un număr şi un nume ucisese un număr

şi ceva nume

în general prieteni de chef şi bilanţuri minuţioase

gemenii îi veniseră ca un premiu un bonus

la o şedinţă prelungită unde coapsele ei s-au destins

un pic prea mult în foşnet de mătase

avea privirea…

era atâta Dumnezeu într-o cloambă

dumineca venea şi bombănea la cină

că vrea

un cocktail neutru şi o bombă în gonadele vinerii

programate

era o linişte şi un spaţiu nevralgie apatică buimacă

cum picură apa de pe norii ultimi  lăsaţi pierduţi pe şină

să îi taie trenul

(mănuşa migratorilor înţepată totuşi de chestii neurotice

nectar amniotic picurătură limpezire haotică

străfulgerare plictis din altă…

nu uitata mea

nu de tine este vorba îmi e doar un fel de cald

şi de sete

poţi să mergi mai departe iertând nervuri şi părelnice

iluzorii disperate neîncepute darnice greşeli

vene pline de clorofilă

nu pot scoate pomii din flori

cuvintele din sunetele plăcerii

strigoii din luna mai

nu dragoste uitata mea

nu îmi amintesc de tine chiar de mi-am aprins

firele albe la tâmple

aducerea aminte nu vine uşor

simt surd talpa ta…

scriu şi beau un pahar cu vin

ai plâns în el

lacrimile îl fac cel mai bun

mâna mea e lungă dar nu îţi cuprinde respiraţia

nici pulsul nu ţi-l pot lua cu ochiul lipit de încheietura parfumată

vântul dă  ocol ca un câine flămând

peste ceasul despuiat se abate un val de mare

alb şi înspumat ca un cal cu ochii lucioşi şi copite dilatate

scriu şi galop străveziu mă îmbracă

port o cămaşă de nori şi un senin de floare de…

la început a fost sunetul

ţiuind ca o prăpastie de lumină

ce-şi arată gleznele traversând noroiul

elegantă cu scârbă şi dispreţ

apoi a fost o părere în acel deja urlet murdar

sunetul era  conştient de el

şi tânjea după acel ochi care să îl vadă

acea părere

crinoline sumeţite din Kandinsky

undele şerpuiau pipăitoare peste pulpele gleznele colorate

dintre hăuri şi versanţi de tăcere

a venit ecoul

şi…

dacă mă vei săruta am să mor

eşti cianura mea

asigurarea mea de pensie violacee

nici măcar nu ne vorbim

limbajul corporal e mut

ba chiar ne dispreţuim cu egală nonşalanţă

dar ştiu că dacă mă vei săruta am să mor

sufletul meu mucegăit deja naşte fluturi în capelă

singurul meu regret e că probabil

vei muri şi tu

dar ştii

va exista în toată această poveste a noastră

o…

buzele primăverii

şi un piercing cu un ghiocel cutremurat

din amarul de an nou

răzleţe pavaje pe ochii mei

tu sari din toc în toc pe sloiuri balcoane eliberate din cutremure

tuu gând lung alungit adâncit pe căutătura de aur

a fermecătorului din basmele neprivegheate şi moarte

în limba balaurului şi a oii de aur la care unii se închină

plete răzleţe suflate pe cercul lunii atotînconjurătoare

tu cântec nostalgic din boxele aruncate…