Nu uita

[Simion Cozmescu]

o mintea mea cea perfect trează lord şi deplin stăpânitor

al urechii străbătută de curent cum ar fi că te înfiori când

călcâiele tale apasă pe apa ce va îngheţa timpanele

spartă goarnă destin pustiitor respiră şi uită

mâinile noastre au înotat demult  acest râu e o cămaşă

apa va curge şi gerul ne va ierta liniştitor acuarelele

se scurg din ochii mei când te pictez cu genele alintate

linişte îţi aud sudul cel fără de mărgean ticăie

în ceasuri elveţiene depistate la un control vamal la graniţa dintre

tine şi mine

potrivnic sfielnic ne lipim de garduri ne-ascundem când trece visul

cerbul trecut căprior şi ştiu şi uit şi blestem mă tem

următoarea mea urmare va fi malul ce se va prăvăli spre val

oceanul plin de sare se va respira ca un animal ca un cuvânt

singur neiubit neştiut moare pe buzele trecătoare vânt

şi lumină şi bulimie neîncetată perversă  umple gâtleje

fragile o mintea mea floare inegală petale moarte şi mai multe vii

soare subscris în conturi anonime elucidate sub coamele tigrilor bengalezi

o doamne oare ce mai vor şi ei cler şi cleştar intră neîntrebaţi

tac peste ghivecele din balcon flori albe violete albastre flori verzi

mintea cea trează şi mâinile tale mâine e singularul

ce-mi împăture obrazul viaţa sclavia o moarte recuperată din cerul gri

totdeauna vor exista ruperi de ritm şi bombardamente explozii

nume pictate cuvinte picate roase mă arunc în aerul pur cu dinamită euro 6

nu poluez flori frunze şi versuri doar mă ajută să trec de acel control vamal

de mâna aceea care îmi frământă creierul şi îmi spune respiră de parcă ai avea solzi

nu uita iubeşte nu te lăsa în anonimatul urii toţi sunt acolo de fapt pluteşte şi lasă

în urmă viitorul coboară într-un cer mai adânc fără timp sau inimă

regăseşte lumina toarn-o în ochii femeii priveşte prin oasele ei goale până

în tălpile-i care lasă maci însângeraţi în păşirea peste viaţa ta

abia atunci te vei putea odihni

 

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere un poem încărcat!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, dar Gela are dreptate. :)

[Sofia Sincă]

Mă mai uit o dată la titlu și îmi zic: e greu să țin minte tot de se spune aici, pentru că e prea spumos... prea mult de bate monedă pe aceeași idee. Șuvoaie de sentimente trecute cu metaforele lor cu tot, prin furcile caudine, deşi prin modestie nu recunoaştem. Era mai simplu: să nu uiți Darie! toată lumea știe la ce se referă... :)) Am glumit.

Desigur poemul este bun, cutremurător, plin de revoltă.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Un torent inspirat și (prea?) bogat de poezie.

da Coza