Vântul din neguri

[Simion Cozmescu]

 

e  o vreme  opacă 

un bandaj zgrunţuros peste iadurile şi cerurile deschise între noi

nu 

de mult  nu ne-am mai auzit inimile vorbind

măcar cu acea ultimă îndârjire diluată în dispreţul de rămas bun

vântul din neguri ne ocroteşte pierzându-ne unul de altul 

amintiri  mă privesc în batjocură

din vremea când ne iubeam de sângeram

prin ochii şi urechile celuilalt

prin buze şi piele muşcându-ne ameţitor vieţile încolăcitoare

formam lanţurile polinucleotidice ale unei iubiri înspăimântătoare 

părul ne gemea în încleştările furibunde de la marginea nebuniei lucide 

îmi era teamă c-ai să te volatilizezi într-o ultimă îmbrăţişare

şi am să câştig acest război dintre sufletele noastre înrudite ridicând mai apoi...

se pedepseşte oare incestul sufletelor?

...o troiţă în locul în care ai pierit din viaţa mea

unde voi trece arar şi voi răsuci câte o ţigară

fumând-o până la încheietura eternităţii pentru a-i atrage atenţia de la tine

nu voiam să te pierd dar mi-era teamă că tu ai să mă îndepărtezi

neregretând o secundă minutul când se va întâmpla aceasta

că voi dispărea ca un card expirat într-un bancomat nici măcar o ultimă

chitanţă nu îţi voi putea oferi

doar câteva rânduri anoste pe un ecran albit de soare

 

dar am secătuit amândoi sincronizaţi doi delfini

în orgasmul perfect

al unei despărţiri neanunţate de nimic

umplându-ne instantaneu cu un dispreţ şi acea aproape ură de celălalt

insuficientă pentru a ne păstra totuşi unul lângă altul

 

cred că se pedepseşte...

 

rătăcesc pe muchiile zilelor care îmi taie tălpile

picioarele  mi se despică  până spre genunchi

nu ştiu cât vor mai rezista bieţii mei mândri genunchi

inflexibili în faţa ta

 

caut imaginile din promo-ul ce anunţa cândva

îmbătrânirea ta alături de îmbătrânirea mea

 

doar un flash cu plopi nătângi crescuţi din ochii noştri

ce se ţin de frunze lungi

şi ne mai iubesc

de amândoi

de unul de altul

atât mă mai cutremură

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Corina Militaru]

Inedită retrospecție!

rătăcesc pe muchiile zilelor care îmi taie tălpile :)

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie nu atât de eterogenă, ca alcătuire, pe cât ar sugera unele expresii folosite. Place prin cursivitate, imagini create...

da Coza

[bolache alexandru]

Semn de plăcut popas!

[Sofia Sincă]

O poveste de dragoste. Începe bine, în forță, apoi slăbește prin prea multe explicații, prea multe amănunte, pierde din  intensitate.  Și, vieţile încolăcitoare, lanţurile polinucleotidice... mi se par aiurea de tot. De fapt nu te-ai decis în ce manieră vrei să fie textul: unul modern sau obișnuit. Titlul spune una și textul alta. Desigur se poate combina, dar nu s-au ales cele mai reușțite forma, după părerea mea. Unele sunt extravagante, altele tehnice... card expirat, promo-ul.

Dar tu hotărăști. Per ansamblu place.

Sofy