Acum

[Simion Cozmescu]

acum

un om s-a ascuns în mine.

îl urmăreau zâmbete sau fluturi?

nu a reuşit să îmi spună, eu nu am înţeles,

s-a ascuns prea repede în mine,  nu mai dau de el.

e mult prea ceaţă, prea multă absenţă atârnă în ungherele mele

rămase descărnate de ultimul seism.

simt cum încet încet mă întoarce pe dos,

îl simt cum îşi trece mâna pe sub coastele mele,

harpă rezonând în catedrala unui vis din altă fiinţă.

voi deveni el, omul urmărit

de fluturi sau zâmbete

sau voi pleca?

 

sau vom pleca, îl aud acum.

acum am înţeles.

 

 

[Simion Cozmescu]

Mulţumesc Mihaela Popa! Domnule Nicolae, la fel de bucuros sunt şi eu! Domnule Darie, mulţumesc, am stat şi eu în cumpănă acolo, mai stau şi de acum încolo. Ion, mulţumesc! Gina, îţi mulţumesc! Vasilisia, la ori ai dreptate, schimb. La ,,acum", mie îmi place aşa, sunt diferite ca şi sens, pondere, e şi cuvântul cheie. Mulţumesc! Sofia, mulţumesc de comentariu, meditaţia pe care ai făcut-o pe marginea textului meu! Corina, mulţumesc :) !

[Corina Militaru]

Foarte frumos! :)

[Sofia Sincă]

Un zâmbet lipsit de strălucire se cuibărește uneori în suflet, apoi începe să-și impună reguli. Așa se naște o altă față a noastră. O vom urma sau nu... depinde.

Interesant.

Sofy

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos, Simion. Mi-ai amintit de o zicere: oriunde vei pleca, nu vei putea fugi de tine însuți.

Aș încerca să scap de „acum” din penultimul vers. Nu prea face casă bună cu cel din ultimul vers. De asemenea, aș înlocui „sau” din versul „de fluturi sau zâmbete” cu „ori”. Sunt doar sugestii, tu ești șeful. :)

[gina zaharia]

Acum am citit o poezie plăcută! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Dualitate, ceață, monadă...

Frumos!

da Coza

[nicolae vaduva]

Mă bucur să vă reântâlnesc versurile, mai viguroase, mai pline de sensuri! Cu prietenie...

[Mihaela Popa]

frumos!