Cresc bălării înalte pe stelele pitice,

Se înmulțesc ciulinii polenizați în zgură.

Smulgi ghimpele din talpă? Destui vor să-l ridice

Să ți-l împlânte iute, în inimă, cu ură.

Ce-atâta fandoseală? Himeră e durerea

Privită, prin binoclu, lungit alene-n stal.

Tristețea-i vine măștii ca fagurelui mierea,

Riști crinolinei tivul dacă valsezi, la bal.

Câlți moi de carpe diem rânjesc, murdar, nădejdii;

Se-aude, din…

întâi a înălțat căruței șui loitre…

mai da din când în când târcoale pe tarla

anticipa

precum îndrăgostitul primul geamăt

aburii calzi ieșind din turta frântă

își pregătise tainic și hainele de nuntă……

Nu balta e albastră, ci freamătul din undă

Ce reazemă,-ntre maluri, al aurorei strai

Peste străfunduri groase de mâluri, ce abundă

De mormoloci și râme, viu dens și putregai.

Pe șevalet, urzelii, scânteia-i bate-n creștet,

Altfel, în van ofranda sfioasei flori de in.

Ar putrezi, pătate, ca-ntr-un lințoliu veșted,

Păduri de curcubeie topite-n alb de crin.

La granița luminii, doar genele veghează;

Zăbrele de mătase…

iriși se scurg

din anostul amiezii topite-n amurg

în căușul orelor goale

divagând azimuturi

călcâie de melc mângâie troscotul

în zigzaguri lăptoase

departe

de-a latul grădinii

în gări alburii

dorm greieri ce-așteaptă șuier…

Au prins lăstunii gust de țeastă seacă,

Nu se dau duși, nici de-i momești cu rodii,

Zaharisit, psalmodiază-n dodii

Sperând un ultim bal să mai petreacă.

În cuib de turturea se face seară,

Drojdii de-amor dospesc paiul uscat,

Să-i crească bobul, plin, nescuturat,

De patimi germinând, ca astă-vară.

Tusea și jinghiul se-mpung în calendar,

Nu cântă-n inimă nicio vioară;

Gregar și asonant croncăne-o cioară,…

(parodie după Demostene Botez - „Singurătate”)*

Seara mijise, în zori, când ai plecat.

De-o vreme,  iarna nu-i ca vara. Şi-i păcat.

Ningea torențial, şi-un cer... senin, urât;

După o noapte albă, o zi în dungi. Și-atât.

Ai aruncat un ochi pe geam, altul spre mine.

– Aruncă-i, parcă tu îi strângi!? Ție-ți convine.

(Simt cum furia mă-mpresoară din toate părțile.

Trișorule! Așa-mi…

Am zilele frumoase chiar dacă nu e soare,

Prietenă-s cu gerul, cu zloata şi furtuna,

Când ninge ori când plouă – aceeaşi sărbătoare;

Fierbe pământul vara? Mie îmi e totuna.

Soarta n-o iau la trântă, mi-e liniar norocul,

Nu-l caut în petale de albe margarete,

Îi râd în nas țigăncii ce-şi mângâie ghiocul

De Pythie desculță şi cu bănuți în plete.

Amic îmi este gândul, ne spunem chiar pe nume,

Omu’-l privesc în față, să…

O dudă, de un verde crud,

Ce sta semeață-n vârf de dud,

Privea în silă, dezgustată,

Tulpina de vremuri brăzdată:

"Ai pornit de jos – ei, şi?!

Câţi la tine vor privi

Preumblându-se-n grădină?

Eşti sfrijită şi bătrână;

Cu tine, zău, mi-e ruşine,

Nu ai vrea să pleci, mai bine?

Şi... să iei şi rădăcina

Ce mi-a năpădit grădina.

De mi-ai lua și numele,

Că mă râd căpșunele!

Le-am auzit ieri, cum în șoaptă

Mă…

Câteodată,

eul meu murdar de dude negre

se-ascunde în grădini

sculptate

în gheața înțeleaptă

a florilor de măr;

aseară,

un vecin, mărar,

mă strigă, peste gard:

– Uite-l, bre, aicea!

zăcea,

cu mâinile sub cap

pitind merele-n pom;

scăpă c-un…

(parodie după "Ia aminte" de Lucian Avramescu)*

bună seara, iubito! ai luat, și tu, cuvinte?

c-am pus, instant, de-o poezie roză, la ibric,

și nu mai am o rimă-n cont, să iei aminte

dacă pricepi, cumva, ce vreau  să zic…

când te-am găsit în drum, te cântau cucii

și-ți ruginea inelul din buric;

acum mă bați la cap pe tocuri Gucci,

dacă pricepi, cumva, ce vreau să…

Tălăngi topite-n vuiet… și boii-s toți acasă.

Înfometați, ca lupii, cu botul ascuțit;

Gem ieslele de pâine, în pod au și melasă,

Dar ei cerșesc, viclenii, grăjdarilor, cuțit.

Ce bocete, ce larmă, și vacile-s locvace!

Au limbile rozalbe și-mbârligate cozi;

N-au griji. Și-au dus vițeii, pe lapte și pogace,

Să-nvețe…

și se făcea că eram virgulă-ntre puncte
neghina tolerată în lanul de orez
voioasă bocitoare a verilor defuncte
tiveam albul zăpezii cu griuri ecosez

piteam păcate știrbe în muchii de candoare
sub pragul porții-n casă mimând roiale chinte
mă prelingeam uimită în semnul de-ntrebare
cu varul stins în sensuri învolburam cuvinte

un ciripit albastru topește noaptea-n ceară
și visul se amână dar… e și mâine-o seară!

(căutând pete-n floare)

la carnavalul

florilor de câmp,

putând intra oricine,

o pălămidă se ivi stingher

condusă până-n prag

de mărăcine.

o, ce profunzime vegetală

și câtă grație-n culori!

palidei pălămide

parcă-i vine

să-i ceară florii albe de scoruș

o ploaie de petale sidefii,

sub ele să se-ascundă

de rușine.

în mijlocul poienii, macul

bastard al jarului însăilat…

- postmodernism de post - 

desghioacă tacticos o ghionoaie

sub frunza de stejar ultima ghindă

ssăru’ mâna pentru massă

sâsâie puiul de șarpe

scuipând sfârcul naturii

în ochiul rimelat al unui mormoloc

au! au! au!

cucurbita maxima*

aurea-n amurg

impozanta prăpăstie metropolitană

cu zâmbet știrb ascuns de broboada

spartă-n vitralii

e departe

întrebă piatra de…

visam fluturi…

o, nu, eu niciodată

n-am visat în culori

fluturii mei

erau mai degrabă

molii transparente

zbătând solzi de lumină

iată, ziceam,

plutirea perfectă

cu vedere egală spre umbră

și spre soare

diminețile

așezam în vârtelniță

coconi de mătase

și depănam

și depănam…

aruncând ghem după ghem

pe fereastră

hei!

se zborșește…

(parodie inspirată de titlul volumului „Întoarcerea lui Arpagic” de Ana Blandiana)

Când Arpagic fugise-a treia oară,

Nepieptănat, cu blana năpârlită,

Furase din cămară o jumară

Și răsturnase laptele pe plită.

Era, cum știți, vedetă-n cartier;

Îl cunoștea și-un securist amabil,

De vreo doi ani vecin de palier,

Care-mi citise călcâiul vulnerabil.

 – Te-ajut! Îmi…

steaua mării domnea

peste valuri și stânci

înnodam dimineți

câte trei, câte cinci

focuri mari nisipeam

în mojare adânci

şi cu ele pictam

macii tineri din lunci

cât de sus avântam

pescăruşi de coral

dintr-un cer spre alt cer

fără punct cardinal

dintr-o lacrimă beam

zborul viu vertical

iar din alta-nălțam

o estradă de bal

steaua mării visa

rătăcită-ntre stânci

risipim dimineți

câte trei,…

colinda-m-ar verbe verzi

printre mierle prin livezi

prozodi-mi-ar versul bleg

noime seci cu miez întreg

prozidi-m-ar dimineți

din zori galeși mălăieți

șotroni-mi-ar gândul viu

devremele lui târziu

desmierda-m-ar fluier dulce

în vechi doine  să mă culce…

zmeii păzesc miresele suave

plutind în ample rochii de brocart

și-au prins în brâu feții-frumoși

drept buzdugane

de basm caduc

trei munți

trei ape

îi despart

cine să dea căluților de lemn jăratic

eroii zac pe scuturi amorțiți

sub ram de vâsc uscat

flegmatic

țârâie greieri

în dogme rătăciți

a prins mâzgă de moarte apa vie

uitată în clondire străvezii pe raft

se-nchid cu zmei cu tot…

(Parodie după ”Hanny” de Miron Radu Paraschivescu)*

Phil era putred de bogat.

Avea păr rar,  bustu’ lucrat

Și-o vilă-n Breaza.

Chiar de mintos nu pare-a fi,

Știa prea bine-a se-nvârti

Precum sfârleaza.

Avea prieteni amploiați,

Afaceriști, coțcari titrați

Cu fruntea lată.

Ieri, la Monaco, pe nisip,

Jucând o tablă-n șlapi și-n slip,

Văzu o…