Resemnare

[Ana C. Ronescu]

Tălăngi topite-n vuiet… și boii-s toți acasă.
Înfometați, ca lupii, cu botul ascuțit;
Gem ieslele de pâine, în pod au și melasă,
Dar ei cerșesc, viclenii, grăjdarilor, cuțit.

Ce bocete, ce larmă, și vacile-s locvace!
Au limbile rozalbe și-mbârligate cozi;
N-au griji. Și-au dus vițeii, pe lapte și pogace,
Să-nvețe gustul ierbii aiurea,-n antipozi.

Zici c-a venit potopul. Și arca e vândută!
Speranța, în rigole, e gata să se-‘nece.
Doar nepăsarea-și sapă, în lacrimă, redută,
Cum viscolul fierbinte topește ploaia rece.

[Ana C. Ronescu]

Cuvintele dumneavoastră de apreciere mă bucură și mă onorează, ca de fiecare dată. Vă mulțumesc din suflet pentru ele! Cu drag, apreciere și respect!

Domnule da Coza, am trimis virgulele, fără milă, acolo unde le e locul. :) Mulțumesc!

[Chris]

frumos spus chiar dacă decorul este sumbru...

[Ion Lazăr da Coza]

nepăsare și lacrimă nu se prea pupă deși oximoronul ce urmează salvează situația.

v3 și v7 nu trebuie virgulă în final?

Atmosferă apocaliptică, bizară... excelent redată.

da Coza

[chindea maria elena]

O resemnare-ncrâncenată mustind de revoltă, da, cu asta-s de acord. Altfel, resemnarea îi moarte, și un mort-viu e tot ce poate fi mai trist! Acceptarea - este cu totul altceva! Este putere! Resemnarea - îi vampirizarea puterii!...Vers puternic, metaforă dăltuită în piatră...

[Vasilisia Lazăr]

Cât de frumos!

[Sofia Sincă]

 Cu delicateţe şi rafinament ai condus acestă versificație care înfioară de la început până la sfârşit. Mesajul dur este acela că trebuie să te resemnezi în orice moment, indiferent de situație.

roz-albe

Felicitări!

Sofy

[Valeria Merca]

O resemnare cu gust amar.

Vibrant, impresionant scrisul tău, Ana!

Am citit cu mare drag,

(nu era nevoie de apostrof, în s4,  e gata să se-nece - ai cratima acolo).

[Mihaela Suciu]

Dacă și asta e resemnare... Mă încântă versul tău ironic, hilar și gârbov de amar. 

Ce noapte minunată! Mai scrie!