Copilul meu, izvor de veacuri,

Şi-al vieţii gri verde nervură,

Îţi iei puterea din adâncuri ,

Şi-nalţi ecou de viaţă pură;

Copilul meu, tu eşti lumină,

Din raze de soare şi stele

Şi, din privirea ta senină,

Se vor hrăni zilele mele;

Copilul meu, tu eşti răcoarea ,

Din dimineţile de vară,

Îmi ştergi in sufletu-mi dogoarea,

Mi-arăţi că viaţa-i floare rară;

Tu mă-nfăşori cu glas divin,

Mă-nveţi…

e-atât de noapte...

timpul în halat cu bisturiu

îmi separă

endocardul stâng de cel albăstriu

cuvintele asistente s-au ghemuit  în colţul gurii

şi privesc părul plin cu cireşe amare

o gheară îmi taie tubul de oxigen

şi în loc îmi pune un ciob de oglindă

privesc în el

falduri de umbre

îmi râd până mă molipsesc

închid ochii..

apare la hotar

lumina lină

ca să o poţi vedea

trebuie să mă săruţi

e singurul…

Îmi stăruie un gând

de la o vreme-ncoace,

chinuitor gând,

ce nu mă lasă-n pace,

să las deoparte

nevoile rapace,

să fug pănă la mama

că doru-n pieptu-i toarce.

Să o ajut la toate,

că este prea bătrână,

să simt corniţa ierbii,

curtea să i-o fac plină

cu flori, cu dulci speranţe

şi vorbă mai blajină,

cu-mbrăţişari duioase...

s-ating Sfânta Lumină.

În Noaptea Învierii,

iertare-aş vrea să-i cer,…

Patul
acest ținut al iernilor polare
mă adună într-un colț
ghem de arici
să nu mai poată fi tăiată
luna
și
sub pretextul proprietății
să vinzi pentru doi bani
partea plină
apoi îmi dezmorțesc picioarele
atingându-le de aurora
din podul palmei
și decupez adâncul
sub formă de inimă.

Verdele verzui,

Dulce amărui,

Verde românesc,

Verde îngeresc.

Nu e ca și el

Rouratic cer;

Verde inflorit,

De români iubit.

Tare e frumoasă

Iarba românească;

Verde credincios,

Sunt un norocos.

Verde românesc,

Cu tine trăiesc,

Dau verdele meu

Pentru harul tău.

Verdele verzui

În culoarea lui,

Va luci în zori

În raiul cu flori.

În verde curat,

De strămoși lăsat

Verde-n…

În chinuri e marea și valu-i nebun
Și barca-n cascadă, se zbate acum,
O volbură-o cheamă-n negrul adânc,
Pe mama o strig și-ncep iar să plâng...

Și țărmu-i departe, arunc din comori,
Ferecate în lanțuri, legate cu sfori,
Plutesc în derivă, nădejdea dispare,
Secunda se duce și veacul apare...

Se-nalță ecoul, veghează durerea,
Peste toate, acum se așterne tăcerea...

Pământule, tu, frate mai mare,

care ne ţii în braţe de mult, de prea mult timp,

mai dă-ne-a ta iertare şi de această dată,

mai ţine focu-n tine, mai potoleşte-o apă

şi nu te răzbuna.

Tu ,care ai grijă ca-n iureşul mişcării

să nu simţim rotaţii, să fie somnul lin,

mai iartă-ne o dată, alungă din blesteme,

pentru răul ce-l facem şi că te-am istovit;

mai dă-ne încă hrană,

mai potoleşte setea, mai dă o şansă vieţii

şi-atunci vei fi…

Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit

de la subsuoara pământului reavăn

îmbătat de aroma verdelui

mugurele devine sângeriu

rupe văzduhul

spre soarele-amorez

amețit

de lipsa gravitației

nu aude

glasul topit al ciocârliei

aș tăia frunza și floarea

și brațele purtate de vânt

dar va curge iar seva în cascade

va revărsa iar șuvoi de păcate

iar tu vei pivota întregul pământ

O, crești…

Cu buze fierbinți cămila așteaptă
din adăncul sienei, un verde aprins;
pe lungile-i pleoape, un bob iar desparte
gândiri de gândiri,
amiezi de amiezi.

Pustiul înalță un munte fugarnic
și visul se zbate-ntre stelele reci;
un geamăt uitat se pierde în șoapte
și, iar iau întinsul,
și iar rătăcesc.

Cât de departe e oaza albastră,
cât de stăpân este focul topit!
vântul mă-mpinge
spre trepte absente...

Mă ninge tot cerul cu flori de verbină,

Copaci, grei de dor, v- așteaptă-n grădină

Cu muguri tăcuți, prolog de-nflorire,

Să faceți un semn , spre-a lor împlinire.

Străpung depărtarea cu palma întinsă,

Alerg după voi, ca-ntr-o horă încinsă

Și vreau să vă chem la o dulce agapă...

Rămân singură iară, cu stropii de apă.

Cu ei, azi, obrazul mi-l spăl de roșeață,

Îi sorb ca pe-o rouă sclipind în verdeață

Un gând mă-nfioară, că…

Ai lăsat șevaletul
să curgă lumină
peste umbra mea
penelul mă seducea
cu un roșu aprins…

mi-era bine cu capul în nori
într-o tulburare simfonică
penelul s-a rupt
ai început să strigi cu degetele
peste macul sângeriu
s-a așternut albastru infinit
ce-mi place violetul!
Nu fugi!

Dimineața spală cerul, cu un zâmbet visător,

Iar pe soare-l ia de mână și îl face călător;

Prin a sale plete negre, gânduri albe ușor zboară

Și din zi ea face cântec și din noapte primăvară.

Își imparte timpu-n clipe, clipele în veșnicie,

Sufletul în mii de unde, undele în bucurie;

Trupul într-un dans de șarpe, când e-n ziua lui de mire

Și când doarme,sau e trează, viața-i este o trăire.

Nu mă mir, când o admiri, ea se face…

Ce-nseamnă viața fără moarte?
E o lumină fără soare,
E dimineață fără noapte,
E un izvor fără de mare,
Esențe tari, pierdute-n zare.

Hai, lasă timpul să se plimbe
Pe cerul tău și-al veșniciei...
Puterea lui ca să se schimbe,
Ia viața nu-n zădărnicie
Și orice clipă fă-o vie.

Și ca un mândru condamnat,
Culege ce ai semănat.

Eu sunt roua, tu pământul,
Ne usucă numai vântul;

Eu sunt unda, tu izvorul,
Eu sunt lutul, tu ulciorul;

Eu, o pată de culoare,
Tu, penel muiat în soare;

Eu, contur de apă vie,
Iar tu umbra grijulie;

Tu esti unu, eu sunt una
Ne-nvelește-n vise luna

Și aduce depărtarea
Dorul, precum valul marea...

Va rămâne cântul sfânt
Ca un fel de jurământ...

Și ce dacă vine iarna
Și suntem cam scorboroși;
Vine Moșul și Crăciunul
Și ne face generoși.

Îmi voi aștepta iubitul,
Pe un viscol tras de lup;
Vinul ne va fi veșmântul,
Casa, fagure și stup.

Trimit cateva catrene scrise de pustii mei, clasa aIII-a, in proiectul ,,Sunt..." (Sinca Veche, Brasov)

Sunt…

Sunt fetiţă aranjată

Mândră , foarte ordonată,

Păru-i mereu pieptănat

Şi corpul-l menţin curat..

Sunt cuminte, dar şi rea,

O iubesc pe mama mea;

Ea pe mine că-s isteaţă,

Deşi sunt prea vorbăreaţă.

(Ioana Gabor)

Sunt o fată învăţată,

Gospodină şi curată,

Iar la şcoală când mă duc,

Scot o carte şi mă…

Stă la soare-n grădiniță,

Pe o frunză arămie,

Domnișoara gărgăriță,

Ca focu-n toamnă târzie.

Nu mai are nicio treabă,

Casa-i o bijuterie;

Și-a venit s-asculte-n grabă,

Chiotele de la vie.

Am să-i șoptesc la ureche,

Să plece, spre altă zare,

Unde este-a ei pereche,

Să se facă ghicitoare.

*

Lângă ea, e melcul care,

De joc si de veselie,

Pierzând casa din spinare,

Cere alta cu chirie.

Iată…

-Vai, barbate,-ai și venit?

Cina nu am pregătit

De-mi promiți că nu iei foc

Măncare-i gata, pe loc.

Prea în zori te-ai dus la coasă

Și să nu mai fiu botoasă

M-ai lasat să dorm cuminte

Și-am acum o rugăminte

Du-te iute și-adă lemne

Că vecina-mi face semne

Nu știu ce-are să-mi mai spună

Sau să-mi dea un suc de prună.

Mi-a mai dat pe la amiază

Știe ca am giardiază

Și-am prins forță, bat-o vina,

În trei ore-am prins…

Aseară-a-nceput să cânte

Trupul meu înfierbântat;

Mi-am trezit,ușor, bărbatul

Ce dormea adânc în pat.

Dar se enervă pe dată

Și-a- înjurat cam apăsat:

-Ești nebună, nu vezi dragă,

Că sunt frânt și m-am culcat?

Mi-am sunat apoi amantul,

Că de-aceea l-am luat;

Cred că mi s-a spart timpanul:

-Ce ai , dragă, m-am culcat!

M-am găndit...poate vecinul,

Că nu e un om ratat,

Dar degeab-am tot bătut;

N-a…

Noaptea tărzie, dulce pedeapsă

Și lângă carte, mi-e ceaiul de tei.

Norii se zbat, la mine în coapsă,

Ce-mi pasă mie de ei?!...

L-am intâlnit sub raze roșcate,

Pe strada cea mare, apoi, pe alei;

Și pe covorul de frunze uscate,

Dansau pașii lui, și ai mei...

Și-am stat, ne-am privit doar o clipă,

Și taina privirii-a dispărut;

El devenise fumul din pipă

Și doru-mi părea că e slut...

O frunza de-aramă…