plâng și poeții
mai mereu
și-n lacrimi
ancore
stau resemnate
reptile versuri
versuri cochilii
mlădițe
zâmbind
complice către cer
plâng si poeții
mai mereu
lujer de toamnă
deghizat în lacrimi
năluci pictate pe obraz
dintr-o iubire
care-a fost un fals
un kitsch
la modă ce e drept
ce s-a hrănit

cu boabe de tristeți

și de dureri

ne-mparte domnul toate pe din două

câtă dulceață e atât venin

câte gunoaie sunt atâta rouă

astăzi bobocul  și apoi un spin

povestea noastră chiar e-o simetrie

în care încercăm să regăsim

legenda care-ar fi putut să fie

pe muchie de cuțit apoi trăim

dar repetăm aceeași tragedie

purtăm povara fructului oprit

și rușinați plecăm în pribegie

știind că din păcate am greșit

mi-au plăcut afroditele

și ai dreptate

orice femeie

este într-un fel sau altul

o afrodită

bărbatului îi lipsește ceva

ce femeia are

și lipsa aceasta

îl face urât

el este frumos doar

când este copil

sau când iubește

o femeie

atunci

este frumos

pentru că ia forma iubirii,

cum ia poetul

forma versului

iubirea…

am fost impreună

la cules

de fructe de iubire

le-am găsit necoapte

biciuite de tenebre

distorsionate

de murmurul pervers

al zorilor

înainte

de primul cântec

cu miros de primăvară



te-am strâns în pumn

săgetând

cu privirea

de jur împrejur

victorios  

tobele băteau în tâmple

în ritmul inimii

prinzând rădăcini

din alt soare



n-am spus nimănui

 m-au dat de gol…

mamă,n-ați mai trecut demult prin sat

și m-am gândit  ca astăzi să vă scriu

să știți și voi ce s-a mai întâmplat

de când adresa voastră n-o mai știu



moș Iuli a lovit-o iar pe țața

cu palma-i grea pe părul ei albit

sătenii spun c-atâta i-a fost ața

că numai de aceea a murit



ogorul  de departe  e pârloagă

și nu mai merge nimeni la prașit

dacă nu pui de toate în desagă

și singură cum sunt am obosit



dar nu vă faceți…

mi-e greu

din ce în ce mai greu

să cred că vii

din visurile  mele

în ele  te-mbrăcai 

în flori de  liliac

și îmi șopteai 

cu glasul de zeița

că îți…

nu m-am priceput

niciodată

la iubit

am făcut-o și eu

cum am simțit:

dupa ureche...

pe brațe

după sâni

mă rog

pe unde

m-a dus inima

capul mă ducea

în altă parte

dar inima era șefa

ce zicea ea

era lege

și pentru cap

și pentru buze...

ochii

cred că erau agenți secreți

ei vedeau

trimiteau impuls

până când inima

începea sa bată

rău de tot.

ce securitate…

în biroul acesta suntem niște eroi

suntem naționaliști sută la sută

șpăgi de milioane când au venit peste noi

n-am luat un leu  am luat doar valută





dintr-un amărât  și controversat salar'

toți avem mașini străine și vile

nu contează că de nimic n-am habar

aici am intrat doar știți bine pe pile



am un unchi mai sus nu vă spun cât de sus

și-o mătușă pe-o stradă cu vechi renume

conștiiță nu am și de aceea m-au pus

unde se…

mă priveam

pe furiș

în oglinda

ochilor tăi

poartă de intrare

a tăcerilor

prigonitul suflet

tiptil pășea

să nu trezească…

poarta  la care

băteam  amândoi 

azi s-a închis

cerul  negru

ne spune

că fapta

deja s-a prescris

sorții…

ningea frumos

în dimineața-ceea

cu petale de ghiocei

ningea



în văzduh

îngerii șchiopătau

în ritm de salsa

iar doi…

chiar dacă astăzi

drumul pare străin

mă recunosc mângâierile

rătăcirile din gand

și-mi pare totul

mai ușor acum

chiar daca

sunt pentru trecatori

doar

un bătrân

plângând

în flăcări de ghețar

picură

puțin câte puțin

zâmbetul

celui ce-am fost

și nu mai pot sa fiu...

nectarul nopții

în care te-am reîntâlnit

mi-a pictat

pe…

ca un scripete ai fost

sau ca un fir de iarbă

în spatele vâlvătăii

se năștea o pitică albă

te-ai întors

printr-o

gaură de vierme

la maturitate

dar ai devenit

supernovă

ai risipit ploile

și nu mai avem lacrimi

să ne picure toamnele

ce durere tardivă

plouă

cu amintirile

primei iubiri

am aflat într-o zi

că ai plecat pe furiș

pe covor țesut din

ițe de trădare

în ceața  de granit

pe urmele tale

ca niște copoi alergau

de la un pol

la un alt pol

bătăile inimii mele

apoi

te-am zărit

departe

erai uitarea  

ce se termina

cu o cascadă

în ochiul meu stâng

mi-e sufletul gol pustiit

eul departe de tine

prin ceața destinului crud

înot în lacrimi știi bine

încă o iarnă a venit

viscol e-n suflet la mine

schiază pe cord dezgolit

amante regrete suspine

când pârtie, strigă de zor

cine te-a rupt de la mine

mi-e greu și apoi mă-nfior

și iar  mi-e sete de tine

ne biciuiesc cuvinte fade

purtate-n gând ca doi străini

și-n inimi viitorul arde

acoperit de mărăcini



pe o banchiză fără margini

sădim semințe de alint

uitându-ne chiorâș sub streșini

cum ne-aruncăm săgeți de-argint



suntem vulcanul ce erupe

umplând iubirea de venin

o bem frumos apoi din cupe

hrănindu-ne cu dor și chin



ca-ntr-un perpetuum mobile

apoi din nou ne-drăgostim

și ne-ntrebăm ca proștii cine

azi ne-a clonat…

încă mai sper  că tu te vei întoarce

ca cea dintâi si cea din urmă zână

îndragostită gata să-l sufoce

 pe cel ce mi te-a luat până la urmă

granule de iubire deșănțată

îmi picură uitarea în orbite

speranțele se ard de tot pictate

pe cerul  din odaia părăsită

și împletesc în van vorbele tale

sperând sa-ți fac cunună din silabe

și nu găsesc nici astazi nici o cale

din negre zile sa le fac mai…

la țărmul timpului quasar pierdut
a eșuat iubirea-mi cristalină
o nereidă a pictat în crud
vals de suspine pe o violină

lacrimi de șerpi mă leagă de catarg
pe răni prezentul parcă pune sare
dupa fantasmă pur m-arunc în larg
dar în gheenă dragostea ne doare

trăim apusul timpului în care
n-am câștigat nimic ci am pierdut
eu adn-ul fericirii tale
tu clipa-n care noi ne-am cunoscut

încă mă gâdilă

plăcut la ureche

dulcea dar  trista

limbă romană

și parcă  ion

ba nu  gheorghe se plânge

că-s mult prea multe

neologisme

din setea de–a fi

mai moderni mai aproape

de inima noului imperiu

ce gata

cucerit-a peste noapte

fără fum europa

uitat-am că noi

n-am trecut

ci am fost

și mai suntem

aici…

legământul îl știți…

e tristă  dar…

Când zorile din nou au să se cearnă

Mă vei găsi în toamnă adunând

Din amintiri pierdute într-o vară

Ecouri din iubirea de demult



Purtam iubirea-ți șifonată-n spate

În mâini ghiozdanul burdușit cu cărți

În cafe-bar îmi beam o citronadă

Când tu in librării priveai la hărți



Dar anii au trecut de-atunci mereu

Și spunem astăzi triști trecut-au anii

Părinții îți spuneau că-s derbedeu

Un vagabond care umbla prin baruri…