Mi se pare totul foarte straniu

parcă urmăresc fără voia mea finalul unei poveşti necunoscute

scena goală sufletul gol luminile oarbe şi multă linişte

actori închipuiţi joacă rolul pe scene de fum

trag cortina şi cioburi de lumină îmi sfâşie ochii

lacrimile sunt rame cu pulbere albă dureroasă

colina obrajilor dă voie să lunece liber apusul

copacii tremură în umbre violete la baza pleoapelor

păsările zboară rătăcite prin gânduri ca-ntr-o iarnă târzie

au…

La polul opus prin vise târzii

întâlnim anotimpuri pierdute,

tremurând în veşminte-argintii

din tăcerile noastre ţesute.

Pârjolindu-ne noaptea cu stele,

ameţindu-ne gestul sub ploi

îşi schimbă veşmântu-ntre ele

ca plânsu-ntr-un ochi de strigoi.

Zadarnic mai ninge pe-o floare

la polul opus curcubeiele plâng,

doar cerul 'şi-alege-o culoare

când fluturii-n şoaptă se…

Am fost cuminţi când trebuia să trăim fiecare privire

zile şi nopţi într-o curgere continuă ne-au umplut ulciorul vieţii

cu amestec de ură de îndoială de frumuseţe efemeră

călcam atenţi prin iarba crudă să nu strivim stropii de rouă

singura plăcere rămasă după apusul stelelor

împleteam fulgere cu mâini tremurânde

strângând tunetul în căuşul palmelor

pentru a-l arunca între suferinţă şi dor

ce mult te iubesc

asta repetau buzele mele visele mele gândurile…

Nu pot ajunge singur pe vârful din colină

cărările-s ascunse în iarba des crescută,

privirea mea slăbită de lacrimi fără vină

distinge greu albastrul pe-a zărilor redută.

E prea bătrână clipa în curcubeie prinsă

să-mi poată fi aproape pe drumul neştiut,

de multe ori în iarbă tăcerea nopţii ninsă

adulmecă mireasma în care m-ai pierdut.

Pun zilele de-o parte să-mi poată fi uşor

când ai să-mi ceri apusul la una dintre…

Ai închis pleoapele şi m-ai lăsat pradă nedumeririlor

răspunsuri fără sens soseau de pretudindeni

ca un marfar cu vagoanele sparte

jefuite

în gări unde peroanele sunt pe-o singură parte

am căzut din braţele tale pe asfaltul murdar al tăcerii

buzele îmi erau murdare zâmbetul îmi era murdar

cuvintele îmi erau murdare

nu se-ntrezărea nicio ploaie

rupeam câte-o felie de cer senin şi-mi ştergeam

noroiul singurătăţii ascuns în pereţii sufletului

de…

Mai cred acum în vise şi coşmaruri

în tot ce-aruncă zeii de prin cer,

în psihopaţi care se-ntrec la zaruri

pentru iubirea prinsă-ntr-un mister.

Mă las cuprins de farmece murdare

şi plec vâslind pe mari fără furtuni

în expediţii vechi, protocolare

cântând doar imnul falşilor nebuni.

Voi presăra în noaptea ce mă poartă

păreri de rău că nu ne-am regăsit,

în trupul unei clipe fără soartă

ce-n veşnicii albastre-a fost…

Te-am găsit femeie şi te-am pierdut de ziua femeii

câtă vinovăţie mi-ai dat la tribunalul gândurilor tale

nu m-ai lăsat să-mi sun avocatul sufletului

este singurul care ştie cât te iubesc

cât doare plecarea ta repetată

eşti singura pentru care nu vreau să-mi încerc norocul

viaţa va ţine cont de această prezumţie de nevinovăţie

despărţirea ca o consecinţă firească a unei iubiri neîmplinite

zile şi nopţi frământ aluatul tăcerii unindu-l…

Tu nu mi-ai fost în vise o străină

prin tine uneori m-am renăscut,

când reveneau cuvintele la cină

şi terminau povestea c-un sărut.

Am străbătut livezile-mpreună

şi-n ape limpezi ne-am scăldat,

punând albastrul cerului în mână

ca un mănunchi de raze la uscat.

Te-am preţuit şi poate n-ai crezut

în ce tristeţe-ţi şlefuiam cuvântul,

să uit de înţelesuri ce-au durut

când ascundea tăcerile…

Luna îşi deşiră mosorul cu raze

uneori sfoara lor se-ncurcă printre gene

dovada trecerii mele prin noapte

corbii duc stelele-n cioc aşezându-le pe cer

în forma speranţelor noastre

modelează întunericul pe aripi întinse

doar vise târzii poartă în ghiare puternice

din înalt le dau drumul în singurătate

noi pământenii le spunem stele căzătoare

ne punem o dorinţă să putem plânge

mai târziu de neîmplinirea ei

tu ştii mult mai bine

tu…

Undeva între cer şi pământ

se-ntâmplă mereu o minune,

când picură muguri de vânt

pierduţi pe cărări fără nume.

Poveri ţi le-atribui doar ţie

deşi universul ne ştie pe toţi,

cum trăim într-o clipă târzie

fără ziduri, fără lacăt la porţi.

Undeva în frunzişul de stele

s-a pierdut depărtarea de noi,

pelerini printre visuri rebele

când se-mparte seninul la doi.

Ne-aşteptăm cu dorinţele vii

să trăim un apus…

Tu m-ai găsit pe sfărâmate ziduri

cu sufletul în cărămidă prins,

tu mi-ai cules apusul dintre riduri

şi-ai lăcrimat în focuri ce s-au stins.

Mi-ai dat puterea să privesc în faţă

pe mulţi care m-au vrut ucis,

în colţul meu cu umbre şi verdeaţă

făcând să pară zâmbetul un vis.

Prin tine zidurile mele se-ntregesc

oriunde-ai fi m-am rătăcit târziu,

să-ţi pot răspunde cât te preţuiesc

şi cât de sincer mâine pot să…

Era trist copacul în grădina cu umbre

stelele-şi strecurau razele printre frunze

într-o linişte oarbă dureroasă

auzeam somnul legănându-se pe pleoapele puilor de vrăbii

vântul adia între palmele mele

îşi modela trecerea după forma trupului tău

încă neştearsă

secundele întregeau tivul pe rochia clepsidrei

printre cristalele de nisip cădeau aievea tăceri

copacul rotea adâncul între rădăcini

cerul între trunchi şi coroană între mine şi goana

după…

De ce-ai plecat grăbită în serile pustii

la graniţa cu norii acelaşi curcubeu,

despică înserarea cu lacrimi străvezii

şi caută izvoare secate-n trupul meu.

Chiar de va trece ploaia tu vino înapoi

pe umeri curcubeie albastre să răsară,

castelul meu din vis să-l împărţim la doi

să înălţăm spre stele plăcerilor o scară.

Va fi doar sărbătoare a ramurilor frânte

şi frunze-n zbor haotic deasupra tuturor,

plecarea ta mă doare şi…

Cuvintele s-au speriat şi-au rămas ghemuite-ntre frunze

greierii ţipă cu lumina de stele

păcat orbital

pe planete pustii

ne privim ca doi îngeri orfani căutăndu-şi un drum

aproape ne atingem sărutul cu gura

aproape clipim împreună cu pleoape de flori

crezi oare că există dragoste sau ceva să-i semene

o pasăre-şi strigă prin noapte uitarea

vântul singura minune târzie păstrează melancolia

o cânta iubito o pierde în praful de stele

o…

S-a auzit finalul, se-nchid în catocombe

frumoasele mirese neduse la altar,

începe un război cu glasul lui de bombe

căzute la-ntâmplare în noul calendar.

Se năruiesc destine prin centre militare

cu recrutări bolnave în zile fără soţ,

se-anunţă tragedii când sufletul dispare

şi viaţa-i o monedă supusă la negoţ.

Murim în aşteptare şi nu mai e speranţa

căsătorii funebre la cruci fără mormânt,

o lume-n care…

Eşti împlinirea visurilor mele de părinte

de tine-mi leg destinu-n orice anotimp,

îţi mângâi depărtarea cu grija celor sfinte

cum mângâie o floare fecioara în Olimp.

Îţi preţuiesc cuvântul şi sufletu-ţi curat

mă-nchin privirii tale asemeni unui zeu,

pentru că-mi eşti oglindă şi dor adevărat

şi-alături de iubire prin tine trăiesc eu.

Aplec în zare cerul să-ţi pot culege stele

şi-n zori de zi cu roua în dar să ţi…

Îţi sunt dator cu neuitatul meu trecut

pe pragul vechiului altar neconstruit,

unde prin glas de curcubeie n-ai crezut

că ploile-n aceeaşi noapte s-au sfârşit.

Iarba scăldată-n rouă strălucea în zori

doar ochii implorau cărarea prin abis,

şi dincolo de cer, de farmecul din flori

se năruiau castele, se distrugea un vis.

Îţi sunt dator cu-o şoaptă şi înţelesul ei

de te-aş găsi, te-aş întreba-ntr-o doară,

ce te-a făcut…

De fericire am auzit în trecerea mea prin viaţă

cineva spunea că seamănă cu o floare

alţii o asemuiau cu plânsul vântului prin ramuri

alţii i-au spus rara-avis şi au încetat s-o caute

prin atâta nisip

eu cred că este o tristeţe cu broderie de lacrimi

în ea m-am regăsit

treceam cu soarele înapoia mea numărând căderi de rouă

uneori se-ntâmpla să fie dimineaţă

o simbioză perfectă între două tăceri paralele

locuiam cu chirie pe termen scurt în…

Să-ţi spun ce simt e prea târziu

de ajutor să-mi fii ca altădată,

când îngropam suspine în pustiu

şi preţuiam destine fără poartă.

Cu greu ai înţelege ce-mi doresc

acum când multe sunt confuze

şi lângă ţărmul vieţii întâlnesc

invazii nesfârşite de meduze.

Poate doreşti alăturea să-mi fii

dar n-ar schimba tăcerile în doi,

oceanul meu cu lacrimi sidefii

a fost rănit de fulgere şi ploi.

Să-ţi spun…

Am înfăşurat cuvintele în petice de întuneric

le-am pus să se odihnească în propoziţii simple

în ziua următoare sensul lor trebuia desluşit

mi-am frecat tâmpla cu raza unei stele

gândul stătea la pândă ca un lup între zăpezi târzii

căuta o fereastră deschisă, aştepta ca dorul să-mi

mistuie voinţa, fiara îşi devora prada cu răbdare

căutam locul unde trebuia să te sărut

am strâns cerul sub pleoape şi-am început zborul

pluteam fără aripi…