aproape vie sub masca nopții

îmi încrustez holograma vieții într-un colț de răsărit

nefericirea

o ecuație din puncte dispersate

între care vibrează chemări cerșind un răspuns

zâmbete mercantile amorțite la hotar de cuvinte

zile cu azurul strivit de bocancul remușcării

mă-nchid în cochilia timpului pârjolit de neliniști

atinsă de flacăra neputinței

scrumul se împrăștie într-o mare de iluzii

cu fruntea atingând…

Prin lumea alergând sinucigașă

Spre singura direcție rămasă,

În bezna din a nopților crevasă,

Sunt frunza sfărâmată-n a ei fașă.

Aud alarma ultimelor ramuri,

Călcată-s în picioare de natură,

Răcnesc pătrunsă până la nervură

De spinul din a` gândurilor hamuri.

Din seva unui arbore lunatic

Absorb un nou extract de fericire,

Râvnitul antidot la prăbușire –

Un vis ratat sub zâmbetu-i…

Pe buze de-ntuneric scrâșnește-un țipăt sec,

Suspină pe fereastră o lacrimă amară,

E-această nouă toamnă fiorul intrinsec

Al spinilor căinței din searbăda mea vară.

Mă ghemuiesc la pieptul zăbavnicelor ploi,

Vioara amintirii mai tremură din coarde,

Deschid răvașul nopții din visurile-mi sloi,

În palmele de humă se-adună frunze-n hoarde.

Furtuna-nsingurării mă strigă-nfiorat,

Vitrina unui suflet pierdut se…

Sub sigla resemnării-n a nopților stihie,

Trecutu-și pleacă fruntea, căci miza-i mult prea mare,

Hipnotica-i prezență rămasă-n custodie

Își leapădă scheletul în pași de-nmormântare.

Ce surdă izbăvire, fragilă biruință,

Limanul așteptării se tulbură în lavă,

Încins e-acum și cerul în via sa căință,

Prezentul își revarsă frenetica lui slavă!

Se naște viitorul curând pe-a sa țărână,

Șuvoiul său…

La tribunalul sorții - înghesuiți în sală,

Judecătoru-n robă ne strigă rar pe toți,

Suntem refugiații din lumea în spirală,

Crescuți pe-o scenă vie în roluri de roboți.

Îngenuncheați pe lame ne așteptăm sentința,

Regretele terestre ne trag în rădăcini,

De lujerul salvării se-agață-acum căința,

Sub cușma rațiunii ne cresc amarnici spini.

Un drog ne-a fost păcatul și viața o celulă,

Clădit-am paradisul pe dune de…

E-o toamnă amorțită între noi,

De schijele trădării mă descopăr,

M-ascund tăcut sub domuri seci de ploi,

Cu masca renunțării mă acopăr.

Bat lung la porți uitate de iubiri,

Prin huma obosită-ți văd doar umbra,

Mi-e pasul ros de vechile-amăgiri,

Azi tristă călăuză mi-e penumbra.

Secunda fericirii o măsor -

Speranță în magie sau în basme,

Cu firu-i de păianjen mă-nfășor,

Pe răni târzii am plasturi de…

Din cupa rugăciunii mi s-a prelins tăcerea,

Suspin de gânduri frânte se prăbușește-n gol,

Sub ceru-avid de raze sucombă adierea

Zefirului iubirii, -n abisul benevol.

Un înger de Lumină-mi zâmbește doar în vise,

Prin pletele-i de lavă – un întuneric mut.

Pe-a nopții strapontină, himerele-mi nescrise

Își leagănă mătasea cernită-n absolut.

Spre valea fericirii mi-e calea pustiită,

Căci piscul rațiunii-l asced…

Sunt sfâșiată-n efemeritate,

Mă mistuie stomacul ei acid,

Îmi risipește trupul insipid,

Tăindu-mi calea spre posteritate.

Pecetea morții strânge ceafa-mi rece, 

Lumina pare-un suvenir de preț,

Îmi vinde clipe timpul precupeț,

Din milioane, îmi propune zece.

În malaxorul fără îndurare,

Zdrobita-mi carne redevine lut.

Un creier veșted, fost circumvolut,

Se ghemuiește-n strâmta…

Mi-am înfruntat și viața uneori...

Pândind-o, dintr-un colț, retrospectiv

(Ca fost prieten – îngerul captiv),

Ratez cărarea dintre meteori.

În scorbura tăcerii m-am ascuns,

Aud cântarea unui suflet mut,

Adulmec ploi cu iz de arnăut,

Din primăvara mea de nepătruns.

Pe câmpul sorții mi-au crescut ciulini,

Ucid lumina – palid felinar,

În cripta minții nu mai e hotar

Curmând iubirea înglodată-n…

Ni-e conștiința rătăcitul far,

Clipind debusolată-n întuneric,

La vama orizontului eteric,

Captivă între dulce și amar.

Când îmbrăcăm armura de cristal,

Strivim orgolii și speranțe mute,

Rămân aceleași umbre abătute,

Crestând spinarea ultimului val.

Într-un destin tixit de somnambuli,

Ne-nghesuim, cu aripi nimicite,

Sub pleoapa existenței ilicite –

Maree tristă de captivi…

Mai lasă-mă să-Ți fiu un albatros,

Ce-Ți pune-n tihnă marea la picioare,

Iar țipătu-mi febril, de vânturi ros,

Sub un torent de nori să se pogoare!

Pe cerul sur să-Ți scriu un legământ,

Cu sângele amurgului să-l perii,

În univers, renască un pământ,

Nerăvășit de patima durerii!

Din așteptări să nu mai crească spini

Și din trecut să nu țâșnească flame,

Să ne-nvelim cu ramuri de măslini,

Pășind pe…

Pe ultima cărare spre iubire

Și-n ultimul avânt spre absolut,

Captivă într-un zbor necunoscut,

Mă rătăcesc, tânjind la nemurire.

Cu aripi verzi, crescute din țărână,

Planez pe un covor de nostalgii.

Rostogolind cuvinte-n elegii,

Jonglez cu viața-n replica-i păgână.

Cu degetele arse de-ntuneric,

Susțin, candidă, stinsele-mi căderi.

Pe raze frânte-s clipele de ieri,

În sufletu-mi – un film cu trist…

Azi am găsit un suflet pe-un peron,

Era-nvelit în pânză sidefie,

Precum o fantomatică mumie,

Zvârlită într-un colț de tomberon.

M-am aplecat, sub cerul zdrențuit,

Spre glezna-i obosită, să-i iau pulsul,

Mânată iluzoriu de impulsul

Aceluiași pedestru chinuit.

Treceau vagoane într-un murmur sec,

Pe șinele încinse-n întuneric,

În filmul cu sumarul său coleric,

Rulând între speranță și…

Încă-o zi își deapănă azurul,

Noul țel se stinge-n absolut,

Alt picior își leagănă femurul,

Pe-un tărâm aproape dispărut.

Încă-un suflet se închiriază,

Vaste gropi săpăm în amintiri,

Astrul veșted moare cu emfază,

Colectăm scaieți, nu trandafiri.

Nicio rază nu-mprimăvărează

False umbre, ce-mbrăcăm subit.

Rafturi goale-n șiruri se așază

În scrânciobul minții, prăfuit.

Un…

În sulițe de gânduri mă arunc,

Străjer în a trecutului livadă,

M-agăț de iarba-i crudă, ca un prunc,

Captivă sunt în a tristeții nadă.

Prin ramuri de-ntuneric mă strecor

Și-ncep să dau, încetișor, din coate,

Sperând că în himericul decor,

Găsi-voi amintirile-mi furate.

Mai scutur câte-un pom, din când în când,

Mi-e chipul o nălucă prin corole.

Sub frunzele tăcerii, contemplând,

Se-animă clipe-n…

În palme port un suflet de mătase,

Culori de gheață-n valuri înfășor.

Pe soclul rece, zâmbetele mor,

Pătrunse de-umezeală până-n oase.

Îl mângâi tandru, ca pe-o jucărie,

Prevăd fiorul unui plânset stins.

La tâmple-apusul jarul și l-a nins,

Pândind un răsărit, din inerție.

Resimt bizara sorții-apropiere,

M-acaparează crudul abordor.

Retransformat în clovnul-infractor,

Aștept tăcut o…

Când greierii cântă, ascult un poem

Țesut din clipirea șăgalnică-a lunii,

Se pierde în negură orice blestem

Și orice crâmpei din zidirea furtunii.

Secunda zvâcnește, himerele dor,

Dar nici nu mai simt ascuțișul din rană,

Căci greierii cântă, sub astrul dator

Să mângâie suflete făr´ de prihană.

Se scurge în valuri o liniște-n jur,

Resimt adierea candorii pierdute,

E-o horă de stele pe-al…

Mi-am proptit singurătatea de peretele tăcerii,

Obosită crunt de meciul din severul ring de box.

Plictisit, chiar antrenorul s-a opus apropierii

De pateticul refugiu, într-o zi de echinox.

Am rămas debusolată, să întâmpin vechi himere,

Pregătindu-mi pumnii minții, înmuiați în cioburi vii,

Dar văzându-mi adversarul și clipirile-i severe,

M-am retras subit din fața presupuselor stafii.

Brusc, ovațiile sălii mi-au captat…

Azi ne clădim, pe amintiri, prezentul –

O pânză de păianjen răsfirată,

Sub luna uneori imaculată,

Pândind la colțuri, amorțiți, momentul.

Din poze vechi, îngălbenite-n ramă,

Ne decupăm surâsuri expirate

Pe chipuri reci, privind debusolate

Spre-un orizont ce, pașnic, se destramă.

Și desenând fantasme în decorul

Unor secunde-aproape plictisite,

Ne-mpiedicăm de visuri adormite,

Uitând, subit,…

Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic,

Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri.

Adeseori, în murmuru-mi apatic,

E simfonia ultimei căderi.

Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,

Simt sfâșierea strașnicei furtuni,

Pe vechi himere-n terna dimineață,

Văd noua mască a grăbitei luni.

Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia,

Aș pune-o scut la poarta din cuvânt,

M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia

De meteori cu…