de cum îţi poţi urca tu scările de-a-ndăratelea

mai repede

decât toate contemporanele la un loc

şi caut inutil răspunsuri 

în galaxia întrebărilor

iar uneori mă gândesc cu tristeţe

că voi pierde iar mântuirea

pentru că ţi-am dezechilibrat fără intenţie

puţin tocurile spre nirvana

rămân un voyeur exilat 

stigmatizat

ca un eunuc

mirosind a credinţe amestecate 

cu virginitatea ta îngerească

blazon

sculptată pe…

el trăia într-un glob de sticlă

îşi punea întrebări încrucişate

şi privea în sine mult mai mult

decât spre univers

oricum gândea

neutru

că tot ce e în afară

poate găsi înăuntru

arareori şi-ar fi dorit

să mângâie pe creştet

câte o perseidă tristă

să fisureze puţin autoexilarea sa

dar odată cu stelele

i-ar fi ajuns în minte

câte ceva din răutatea lumii

şi…

foamea aceasta sălbatică

ce  îţi poartă blazonul

pe flamuri aurii

mă invadează

ca un şobolan nebun

îmi muşcă din suflet

râcâie disperat

urcă

urcă

urcă

mănânc pământ

mănânc lună

lanuri întregi de maci

câmpii de cânepă

îmi devorez amintirile

degetele care te-au răstignit

inima

inutil te ning

cu fluturi

porumbei albi

fulgi de îngeri…

de ce am lacrimile verzi

de ce nu sunt

 măcar uneori albastre

eu râd

cocoţat în cer

fiindcă dacă aş plânge

sânii tăi ar creşte sequoia

până la mine

şi ţi-aş strica oarecum

 look-ul de catifea

cu frunze de cannabis

marijuana

safire necopate  în păr

te-aş  pierde junglă

pentru totdeauna în 3D

dar tu nu mai vrei

ca de obicei

mai nimic de la…

sunt un zombi hâtru

draga mea

trăiesc cu o moarte necunoscută

lângă o viaţă iubită

      pe aici e vreme urâtă

sunt gol pe plaja minţii mele

încă neamenajată

un milion opt sute două zeci şi unu

un milion opt sute două zeci şi doi

un milion opt sute...

un milion...

un...

iar am uitat la câţi neuroni

sinucigaşi am ajuns azi

cred că e o molimă nouă

ceva din andromeda sau…

poate mult prea rotund

pentru  ascuţişul

trecutului meu

     dar în cercul imens

în care te-am închis

egoist

te-ai izbit sângerând

în fiecare zi

de triunghiurile

nestatorniciei mele

concentrice

      când toată ai fost

doar o rană

am deschis

cercul meu perfect

iar tu ai căzut

printre două linii

paralele spre…

nu poţi să fii decât ceea ce eşti,

dar întodeauna vei fi mai mult

decât poţi să crezi

............................................

la hotar de paradis

păsări damnate

fac cuiburi

din pene de îngeri căzuţi

cuvioase

fluieră psalmi

aşteptând răbdătoare

mântuirea promisă

dumnezeu ascultă rap

cu ochii pe ceasul stricat

al…

între noi

nici aer măcar

fiindcă gravitaţia gravidităţii

acestei iubiri

instantaneu fuzionabilă

şi fisionabilă simultan

n-a fost niciodată probabilă

nici acceptată conceptual

de vreun filozof

sau de altcineva

cât de cât cerebral

dar s-a întâmplat

chiar dacă şi întâmplarea

e exclusă definitoriu

din legile universale

să ne intersectăm nemuririle

între cele două…

pe câmpia aridă

a sufletului

nori negri desenează

păsări schimonosite

de ură

stau spânzurate

ferestre închise

uneori te zăresc

pictând lacrimi abstracte

alteori culorile tale

se preling

ca din nişte răni

pe braţele mele sculptate

în rugă

te regăsesc din ce în ce mai rar

troiţele au fost secerate

necoapte

nesfinţite

nesfârşite

îmi sunt încă…

în noaptea asta

a murit alt vis

eram vecini de galaxie

iar uneori

între infern şi paradis

ne trimiteam bezele

pe hârtie

în mintea mea

e cam pustiu

şi merg cam des

la parastase

adorm din când în când

pe vreun cavou

alături de fantome

mult prea cuvioase

pe-aici la graniţa neîntâmplării

maternitatea viselor

a fost demult închisă

dar s-a deschis un…

te-ai apucat să vânezi stele

la început pentru că ne-au tăiat lumina

sau poate din curiozitatea ta infantilă

apoi din obișnuință

iar acum din dependența nesățioasă

pe care încerci oarecum disperată

seară de seară

să o potolești cumva

prin hotelurile multi-astrale de pe bulevard

eu te iubeam oricum

chiar și pe întuneric

dar a devenit enervant

frustrant aș putea zice

să mă împiedic mereu

prin dulapul meu cu…

pe nemurire

i-am pus şeaua

din piele de şarpe

şi scăriţe de măr

hai

nu te teme

aşează-ţi piciorul

pe coasta mea

şi încalecă nărăvaşo

câmpiile elizee te aşteaptă

să galopezi pe florile ei

cu rădăcini de cer

şi iarba mirosind

a curcubeie virgine

să nu priveşti înapoi cu mânie

să nu priveşti deloc

lasă-ţi dorinţele

speranţele

visurile…

de sălbatici

în scrotul tău generos

iubitule

i-am numărat cu migală

aseară

când te-ai lăsat rehipnotizat

de umbletul sânilor mei

pe pereţii inimii tale

chiar le-am dat nume

aproape la toţi

nume de îngeri

nume de demoni

i-am şi urmărit confruntându-se

împărţiţi în cete de Abel

în cete de Cain

(teritorial desigur

pentru ovarul meu

cu apartenenţă…

are sânge de dinozaur

şi ochi cameleonici

iubitule

mi-ai spus în după amiaza

big-bangului meu

râzând lipită

de cel mai înalt nuc din univers

eu n-am înţeles

şi nici nu puteam să privesc

prea adânc în mine

pe când sânii tăi tremurau seminuzi

iar pe umerii-ţi rafaelici

soarele curgea

până pe buzele îndoliate

după un sărut primordial

neuronii mi se…

mai las pe nimeni

în mine

cineva cu surâsul tău

caută fantomatic

cioburi

iubiri sparte

de parcă ar putea lipi viitorul

cu amintirile rătăcite

în  mintea mea

nu

nu mai las

nu mai

nu iunie

nu iulie septembrie

nu vara

nu iarna

nici o dată

niciodată

pe nimeni

să picteze curcubeie sălbatice

şi fericiri biblice

în nebunia…

tu visezi cu ochii deschişi

făra să ştii că visurile tale

se aşează pe ramuri

pe poteci

pe parbrize

aşa ca un abur

ca un descântec

cum miraţi trecătorii hulpavi

înhaţă gratuit

câte un vis pe jumătate

câte unul întreg

îngrămădindu-l într-un buzunar

în vreo sacoşă deasupra pâinii

 peste mine

a mai crescut o iarnă

între noi

mă minţi

din când în când

că ţi-este bine

că nu mai poţi

să plângi pentru noi doi

de mine-mi scrii

că nu-ţi mai este dor

şi mă iubeşti de-acum

ca pe-o icoană

iar aripi

nu mai ai să zbori

pe cerul meu

închis într-o baladă

eu încă

nu m-am împăcat cu mine

alerg prin lume

încă după…

în tăcere
numai copacii
țipă a sicriu
sub candele stinse
întunericul joacă barbut
pe viață
se așază nepăsarea
unei lumi sinucise
înaintea speranței
ultimul zelot
murmură aramaic
tatal nostru

cine îţi înalţă zmeie

pe cerul speranţei

curcubeie

între două nefericiri

că lacrimile inimii tale

sunt adunate

într-o altă inimă-nor

mult mai mare

decât deşertăciunea

mergi fără să-l simţi

pe Rodin născând Danaida

din umărul tău

pe Rafael cum Madonnă

etern te pictează

şi adormi

adormi alintată

mângâiată

de visele

de rugăciunile altcuiva

noapte…

prima zi

bună dimineaţa zic

sau cred că zic

fără gură

dorm încă în tine

pe patu-ţi roşu

 rotund

perseidele minţii mele

adună în cădere dorinţe

confetti

castaniete

pentru cine

mă las de fumat

de plămâni

de visat

din iubit ce să las

cui?

bună ziua mea

chiar strigată

nu spune nimic

nici măcar nu ştiu

dacă ar putea fi…