pescarul și vânătorița

[paparuz adrian]

te-ai apucat să vânezi stele
la început pentru că ne-au tăiat lumina
sau poate din curiozitatea ta infantilă
apoi din obișnuință
iar acum din dependența nesățioasă
pe care încerci oarecum disperată
seară de seară
să o potolești cumva
prin hotelurile multi-astrale de pe bulevard

eu te iubeam oricum
chiar și pe întuneric
dar a devenit enervant
frustrant aș putea zice
să mă împiedic mereu
prin dulapul meu cu undițe
mulinete mămăligă și viermișori
de silicoane gene ungii false
lentile de contact și cătușe plușate

pe aragaz ai micul dejun
un somn împănat
cu puțină melancolie
nu mă mai aștepta la cină
oricum nu mai pot să dorm
în același pat cu luceferii tăi
mă ustură ochii

poftă bună

[Ion Lazăr da Coza]

Greu cu ea, greu fără ea... tunată, netunată... prezentă, neprezentă... fizică, metafizică...

O poezie a blazării... apăsate.

da Coza

[paparuz adrian]

va multumesc

[Sofia Sincă]

Rebel, ironic și contemporan. Viață în doi amestecată cu de toate. Ingenios amestec.

Și eu m-aș lega de acel, eu te iubeam iubito... sună cam fals. La fel cu ăla, eu te-am iubit Paraschivo!

Dar pentru că e și amuzant am citit cu plăcere.

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

cam redundant: eu te iubeam iubito

Simpatic, pe alocuri ironic, la adresa ei, desigur, metafore inedite, reuşite, atmosferă interesantă.