doar foamea mi-a rămas
foamea aceasta sălbatică
ce îţi poartă blazonul
pe flamuri aurii
mă invadează
ca un şobolan nebun
îmi muşcă din suflet
râcâie disperat
urcă
urcă
urcă
mănânc pământ
mănânc lună
lanuri întregi de maci
câmpii de cânepă
îmi devorez amintirile
degetele care te-au răstignit
inima
inutil te ning
cu fluturi
porumbei albi
fulgi de îngeri smintiţi
cerşind îndurare
foamea de tine
e clopotul surd
ce-mi bate-n piroane
toate cerurile
ucide-mă
să te retrăiesc
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de paparuz adrian pe Septembrie 4, 2015 la 12:22pm
-
multumiri rotunde, dragi prieteni!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Septembrie 4, 2015 la 12:06pm
-
sălbatică care
Ai prins bine în vers foamea de tine.
da Coza
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Septembrie 4, 2015 la 8:59am
-
Foame de iubire, sete de foc, versurilor consistente ce induc o tensiune revelatoare, într-o lume de vis aprins, cu deznodământul din ultima strofă și mai aprins.
Admirație,
Sofy
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Septembrie 2, 2015 la 3:01pm
-
Admiratie!
Despre
colaborări
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
-
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE