mi-ai spus că nu există niciun motiv pentru a chema

păsările

vin singure acolo unde frigul nu rezistă mai mult decât minciunile 

din dragoste

aniversăm douăzeci de ani împreună

deși fiecare îi simte altfel

ne ținem de mână în timp ce avioane aruncă bombe meteorologice

va ploua un timp despre care auzisem

doar în legendele lumii

nimeni nu scapă de puterea izbăvitoare a morții

așa cum întunericul se întoarce în apa din care…

înainte de zori nu-mi place vinul

alb

pe cine să conving să facă pasul în față

poate că nopțile merită de la oameni mai mult

decât dorința iernii de a strica cuiburile

.....................................................................



de sus

ninsoarea umple găleata uitată afară

semănăm cu doi schiori orbiți de strălucirea ireală a…

mi ar plăcea să te țin

în brațe

urmările acestei victorii să-ți consume lumina

din piele

strălucirea pe care nimeni nu o poate imita 

exceptând dragostea 

după o mie de ani arheologi pasionați

ne vor descrie 

ceva atât de liber și de vast

și dacă te sărut de parcă aș sparge blocuri de gheață

protoni și electroni influențați de câmpul magnetic al terrei

vor provoca furtuni de radiații…

îmi aduci aminte de roma

străini de tot felul

frunze

ochi alungiți din condei

invazia mongolă

umbre la întrecere cu zidurile ce încercuiesc piețele 

în stil renascentist

binefăcător precum fructul de avocado

mai devreme sau mai târziu ne vom lepăda de tot ce înseamnă rațiune

și îi vom depăși limitele

pentru că nimic nu durează

plantele dorm atunci când presimt depresii

sau un sfârșit de care…

mulțumesc că ai ținut această lumină

în viață

toți acești lungi ani 

mi-a spus iubirea desfăcându-și părul în bucle 

eu simțeam mirosul cireșelor coapte

pe jumătate

mă prefăceam amețit

asta ca o scuză pentru violența cu care voi umple de sare așternutul

proaspăt atins

de dorință

suntem aceeași formulă de calcul prin care viața și-a văzut visul 

împlinindu-se

pe tărâmul misterios al cometei ce a despărțit…

voi trăi puțin 

precum cel născut la lună nouă sau în zodia peștilor

iubesc sincer

semnele de pe corpul tău 

îmi aparțin

ca bun samaritean

deși îmi place să mă laud cu vorbele pe care le spui

la beție

iubirea seamănă oricărei femei

ascult păsările din vechea cetate

unde străzile se zbat să ajungă la oameni

înaintea morții

îmi pun fruntea în palme să nu simt senzația de durere 

din…

deasupra inimii tale

iarna

împărțea gutui copiilor străzii

le-am făcut un castel de zăpadă

ar trebui să fii bărbat ca să știi ce înseamnă

bucuria impulsului

ispitit precum un trup încercat de căldură

sângele se mișcă prudent prin artere atinge pereții-

șarpe

cu pielea nouă și moale

globule crapă de invidie mă împiedic

dar mă ridic și merg

mai departe

sunt un soldat cu iubirea în raniță  și…

la început eram numai eu 

cel care încerca să țină pasul cu ziua

cât era de lungă 

în fiecare casă

își băga nasul în fiecare viață ridicată cu sudoare și dorul aprig

al celor care și-au ținut minte părinții

precum în fotografiile sepia

tineri

am simțit un fel de muzică între noi

între mâinile noastre dumnezeu părea că nu mai știe când să-și culeagă via

timpului meu abia îi mijise mustața iar tu încă ascultai între…

zidurile

au fost și vor rămâne

mii de ani  

nu cred că vom putea face ceva

poporului care trăiește aici

se împlinește imnul învățat de la sfetnicii beți

în nopțile de iarnă când ni se lungeau oasele

lupii suflau greu

din tot trupul

știam că…