înainte de zori nu-mi place vinul
alb
pe cine să conving să facă pasul în față
poate că nopțile merită de la oameni mai mult
decât dorința iernii de a strica cuiburile
.....................................................................
de sus
ninsoarea umple găleata uitată afară
semănăm cu doi schiori orbiți de strălucirea ireală a morții
în haine de sărbătoare
cu genunchii îndoiți pare că-mi urmăresc prada
după sunetul pe care-l scoate pământul știu cât mai am până să te îndrăgostesc
lucru ce implică două miracole
chiar dacă pentru asta va trebui ca diavolul să-și agațe aripile
de colțul sicriului
................................................................
pentru că nu e timpul să bem în cinstea anului nou
sau să ne luăm după vreo stea călăuzitoare
căutăm explicația mersului în două picioare
...............................................................
trebuie să fiu pregătit pentru momentul când îmi voi pierde cunoștința
și dorința de a-ți îmbrățișa sânii va stăpâni peste tot ce credeam că sunt sigur de mine
când telefonul poate lua locul zâmbetului tău
...............................................................
și dacă am fost aduși de undeva din adâncul miază nopții
să facem din verde iarbă și din roșu obiect de adorație a cărnii
cu ce ne-am putea convinge că nimic din ce iubim
nu-și va vedea putrezirea
Adaugă un comentariu
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE