ideea de-a scrie

[miodrag radanov]

privesc marea cum expectorează cristale reci

de sare

din cealaltă parte

ospătarul aduce un scaun pe care îți scriu numele

gulerul scrobit scoate în evidență faptul că oricât aș bea și aș întreba de tine

lucrurile nu-și pierd înțelesul

.........................................................................

simt miros de oi

ca în copilărie când mergeam la munte să luăm brânza

case prăpădite

garduri

din nuiele

un verde desăvârșit al creației

.................................................................

torn în pahar

tot mai puternic se întoarce gustul de lapte proaspăt muls

poteca alunecoasă ce unea râpele cu salcâmi

unde ne rupeam sandalele alergând după vite

îmi face cu degetul a dojană

................................................................

de atunci îmi place părul negru și lung

și faptul de a fi cel mai citit dintre poeții lumii

îmi imaginam scena cu tine ajutându-mă atunci

când mi-ar fi înmânat premiul nobel

pentru cel mai iubit dintre pământeni

..................................................................

oricum prima nu o exclude pe cealaltă

ba dimpotrivă

..................................................................

rupem crengi de alun

de pe malul apei

biciuiam aerul să creștem mai repede

dacă m-ai fi întrebat ce cred despre bătrânețe ți-aș fi răspuns

că îmi trebuie un instrument mai complex

pentru a-i interpreta corect partitura

........................................................................

te iubesc așa cum o fetiță își strânge păpușa la piept

crezând că îi va spune

mamă

așa cum păsările sar de pe un tren pe altul și cablurile nu le fac niciun rău

sau cum ploile acoperă crăpăturile aspre pentru ca țăranul ion

să se întoarcă acasă ud

până la piele gata să uite

cât a trebuit să aștepte până ți-a sărutat pământul convins că

de atunci ești a lui

............................................................................

așa cum a mea este ideea aceasta de-a scrie

[Mihai Katin]

te iubesc așa cum o fetiță își strânge păpușa la piept

crezând că îi va spune

mamă

așa cum păsările sar de pe un tren pe altul și cablurile nu le fac niciun rău

sau cum ploile acoperă crăpăturile aspre pentru ca țăranul ion

să se întoarcă acasă ud

până la piele gata să uite

cât a trebuit să aștepte până ți-a sărutat pământul convins că

de atunci ești a lui....extraordinara  vibratie sufleteasca  in imagini   atat de simple si pure!

cu  consideratie

[bolache alexandru]

Metafore, e o idee despre cum arată poezia...

[Ghiţă]

Minunat carusel încrucişat între realitate, amintiri, vis, iluzie... 

Mi-a plăcut într-adevăr