de când cineva mi-a furat sufletul i-a  luat mărgelele colorate

și a dispărut

caut un om să mă găsească

când nu mă găsesc

să-mi găsească cuvintele din podul casei

și să ți le-agațe de lobul frontal al inimii ca pradă de pace

să…

am fost amândoi acolo pe

mormanul de gunoi tu

căutai într-o pungă de plastic

copiii pe care n-o să-i știi

niciodată eu

făceam curătenie sub o unghie

unde era umbră și

dirijam simfonia a 5-a…

un copil

a decupat un om mare dintr-o bucată de pământ

de lapte

l-a luat de mâna l-a pus în locul măselei de minte și

copacului i-au rămas frunzele mici

fiecare mare avea gust de izvor

fiecare gutui de flutur fiecare lacrimă ruptă

erau atât de aproape

un om mare

a decupat un copil dintr-o bucată de amintire ascuțită

de metal

l-a luat de mâna l-a pus la zid avea șapte ani și

gropile de gunoi au rămas pline

câinele a rămas de…

substantivul acesta s-a retras într-o pagină albă

până la brâu

timpul a descălecat de pe tânărul armăsar și corăbiile au înghețat

verbul

au coborât ierni și păsările din zbor

și au plecat dintre cuvinte

sângele s-a urcat cu…

prin ceață sunt ca ferestrele

oamenii

te gândești la ceva frumos și de emoție

aburești

ceața e o mașină cu farurile sparte

se ridică-n picioare

să aprindă lumina cu noduri

în…

nu-ţi trebuie bărbat 

ziceai

cu zâmbetul trupului tolănit

tânăr

căutându-ţi femeia din mine

nu-ţi trebuiam

încât lepădai de pe tine seara                                                         …

pentru că

frunzele nu tremură în dialectul

lupilor

pădurea

ieșind de la cârciuma acestui vers

sparge cu colți de mesteacăn

gâtul căprioarelor îngenuncheate

să bea…

vorbeai

în lume s-a dat atâta plecare

cât este nevoie

o frunză tremură

și aerul  are gust de  păianjen

fiecare trestie ruptă

ochii

lătratul…

tu

o barcă împletită din coajă verde de

nisip

ce duce-n spate o mare rănită la un albatros

din mine

eu

lupul din tine

de-atâta frunză-albastră învelea o petală de vânt…

la început cuvintele vin dezbrăcate

în lume

atât de goale încât se înțeleg doar ele

cu ele

prin pielea umedă de copii

apoi le cresc dinți

și idei

iar înțelesul li se acoperă cu…

seara pe marginea zilei

frunză

la capul podului

își aprinde țigara luna

rănită

în coapsa tremurândă a apei

păsări de nisip

cioplesc o salcie

adâncă…

un ochi

pune șaua vederii pe cerul neprivit al unui cartuș

și trage

aleargă printre cioburile colorate

lumea

un iepure de câmp

lacrima se sprijină

rănită…

uneori păsările cad. vâsle

pe pământ. cu sârmă ghimpată ea a scos o secundă

din carul mare. și a rănit distanța. între noi

sângele închipuirii a curs. printr-o venă

tramvaiul oprea între stații. coboram

să cumpăr globule cu trandafiri. roșii…

am făcut un gard s-a uitat un om

dincoace pur și simplu ploua torențial și lupului i-au ieșit pistrui

am mai pus metereze s-a uitat un gutui

glonțul lui galben îmi  mângâia floarea pe care-o citisem amară

am așezat unele peste altele trupurile care-au lăsat semne de ciudă  s-a uitat o…

sângele lup nu mai face regula

sângele oaie judecă din câmpiile elizee iarba îndoită

de umbra goală

și ea

în viitorul acesta vărsat peste o tarabă cu verdețuri

ieftine

mi-e frică să mor

să…

timpul nu mai încape în el

scoate apa secundei și din piatră vie și din piatră moartă

să-și spele mâinile de aceea

lupul poartă foamea la gât

transparentă

păsări cad dintre aripi ținându-se de mânerele copacilor…

luna

plutea ca o barcă. pe cerul negru

erau vâsle. singure. câteodată

numai un gondolier. veneau norii. să-i aprindă țigara

se prelingea un licurici. pe la geana

unei sălcii

treceau doi vâslași. despărțiți de o inimă.…

discutam. de fapt ea spunea ceva. nu. îmi spunea. ceva

era între noi. ploaia se lovise la genunchi. se oprise

primul tramvai. avea locuri goale printre cuvinte. ea. a scos

din buzunar o bucată  de pământ. în lapte. a săpat un cuib  

 de vrabie. zbura. aerul zburat se lichefia. sub ochi curgea o…

la început era

singurătate cu grenade

nesemnalizate

muream cu zece ani mai bătrân

decât mine fără alcool

un câine de idee

lingea rănile

trenul

cioplea…

în curtea pustie

din țara accea pe care n-am mai apucat s-o construim

sunt îngropați și bunicii amintirilor

pășesc

mă împiedic de-o piatră

este lacrima cu care ai aruncat după mine

când…