am făcut un gard s-a uitat un om
dincoace pur și simplu ploua torențial și lupului i-au ieșit pistrui
am mai pus metereze s-a uitat un gutui
glonțul lui galben îmi mângâia floarea pe care-o citisem amară
am așezat unele peste altele trupurile care-au lăsat semne de ciudă s-a uitat o cioară
și s-a făcut noapte
precum o biblie coborâtă în stradă
am luat zborul visa cu ochii închiși le-am tăvălit în ciment și am zidit
dincolo de nori s-a uitat printr-un ciob de lună
o amintire care-i greșise
alteia
mi-am întors buzunarele pe dos
stomacul
inima
sufletul
am luat vârful piciorului stelei
alfa
și stelei omega
și le-am împletit sârmă ghimpată
deasupra se terminase
sau începuse
votca aceasta de viață ce stă să îi vie
sora nebună
Adaugă un comentariu
ce stă să îi vie Poate îi vină.
am luat vârful piciorului stelei
alfa
și stelei omega
și le-am împletit sârmă ghimpată
Ehe, ce nu face e, poetu'?
da Coza
hotărât final!
Interesant! :)
Un poem postmodernist de zile mari.Asista la spectacolul existential un om,un gutui,un lup (simbol al mentalitatii de haita),o cioara (simbol al mortii),o amintire.Final exponential: votca aceasta de viata!O bem pe nerasuflate,ne arde si ne imbata cu iluzii.Felicitari!
Interesant tango! Eu aș denumi mai degrabă vârtejuri contorsionate prin trăiri prinse în vâltoarea vieții.
Mesajul constituie lupta cu viaţa, văzută prin ochii poetului ca o băutură amețitoare.
Frumos, interesant.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE