Adoarme pruncul lunii;

Și,-n stoluri lungi, chitara pătrunde miezul nopții,

ciupind aievea jarul incandescent și nud.

Stau carele-mpietrite în jurul unei vetre - dumbrava se desface, miroase vântu-a crud!

Nechează-un mânz sub…

Se topesc columbii către bolți de sare,

Legănând văzduhul soarelui rănit;

Obosite umbre se cufundă-n mare,

Să-ntâlnească visul unui trilobit.

Lunecă nisipuri din clepsidre sparte,…

Unde dus-au caii nestăpânii lumii,

Prin troianul vremii sau prin vicleșug?

Se răscoală brazii, pântecele mumii

În botezul apei cată un liturg. 

Se tocmesc iscoade ca să mi-l omoare

Pe…

Un strop de păsări dalbe zbura spre infinit, 

Își bifurcau aripa spre nord și miazăzi;

În Țara dintre ape, pe țărmul părăsit

Zăceau ucise…

Se-aude-un tropot de copite tot venind;

Și din zenitul clar un punct se vede;

Fărâme de azur prind forme de argint;

Poiana-și unduiește coama verde.

Ca niște lovituri de tobă se ascut…

Mai are cetatea nevoie de poeți

sau șugubățul Dionis tot speră în zadar,

sub clipocinda cupă de amar,

s-aducă povața lui Eschil?

Ce piesă de final se desfășoară azi

prin teatrul mut al lumilor…

Moare-n mine-o stea; Și o simt cum geme

În cuibarul palmei. Ce firavă este!

Ape se trezesc, dintr-o altă vreme;

Plopii își mlădie fabuloase creste…

Áripa de vânt cade legănată…

Din liră se răsfiră, spre codrul netrezit,

Barbara melopee ce poartă-n strune vântul;

Însingurat, un idol - Ce constelat i-e gândul!-

Scrutează-adânc Carpații, înfipt în andezit.

Prin miezul crud al…

Fluturi galbeni, o lentoare,

Joacă-n ierburi mătăsoase;

Strai din frunze-amăgitoare

Vântu-mi țese și descoase.

Printre spicele morgane…

Își dezveleau în vânt tulpina plopii

și nalte vârfuri norii atingeau;

Un stol de zmei îmi contura suișul

pe rădăcini ce ploi reverberau.

Parc-adunasem liniștea din timpuri,

pe unde nici picior de muritor

nu mai trecuse vreme de o eră;

Ploua tihnit, ploua pătrunzător...

Suind pe culmea aprigelor vânturi

- poteca turmelor, spre infinit…

,,Străine, ce gânduri te-aduseră pe-aceste țărmuri vântuite?”

mă întrebă bătrânul vânt al mării,

tot tremurând nervos din barba-i înspumată.

Nu-i răspunsei, priveam tăcut spre largurile nalte, ca să disting văzduhul de adânc;

Acolo unde-i…

Gigantice plopișuri albe…

Se-ncolăcește vântul ostenit de-atâta umblet prin milenii;

O pală răscolește naltul,

și frunzele-mi vorbesc în graiul potolit

al lumilor agrare;

Îmi pare…

Naltele rogozuri prinsu-ne-au în gheară, Foșnitoare-i clipa plopilor de-argint,

Vântul ne cuprinde, spicul se-nfioară, 

Când un pui de ciută saltă-n labirint. …

Ne-ntoarcem la natură

cu sufletul ciuntit

și frântele aripi

în zboruri cu șindrilă.

Ne scufundăm în verde

veșmintele murdare

și măștile…

Poemul meu răsare ca floarea pădureană ce nu o știe nimeni;

E-acolo-ntotdeauna, în mintea celui care 

iubește veșnicia și solitara pace;

Când…

Se-ntind pe cruzii muguri cântători,

Ca niște zurgălăi cu nasu-n vânt;

Ce simfonii de aer și culori!

Răsar ascunse taine și comori,

Precum un alb diluviu pe pământ.

Se-ntind pe…

Sătul de cibernetica cetății,

M-am contopit cu delta

Și-am devenit fiorul unei sălcii.

Visarea mea e foșnetul de frunze,

E răzvrătirea apei

Sub ciocârlii ce nu cunosc…

Respir, trecând prin site, 

aripi înșiruite, 

             amurgu-i plin de duh. 

Risipitor, o moară…

O, de-ar veni izbăvitoare ploi,
să curețe pământul de urât,
iar florile, ca niște îngeri goi,
să ne redea seninul absolut!

Acolo unde timpul e demult
aripă și visare pentru noi
mijesc albastre flori; Și le ascult!
O, de-ar veni izbăvitoare ploi...

Sunt un copac privind apusul prin gardul de nuiele, răsfirat.

Aici fusese-o casă cu oameni buni,

ce miroseau a grâne și-a răbdare;

Aici se înălțară semințele de soare și fântâni,

și suflete dormind desculțe pe pridvoare.…