diminețile cresc până la cer 

sunt nopți cu luna amară 

în care barca iubirii /perlă neagră/ 

se îneacă o vară 

oamenii mor la colectiv cu bună ziua pe piept 

neiubind decât lumina /totem al lumii/ 

sau dorm într-un somn sterp 

adun frunze din toamne să-mi scriu înserarea 

număr plecări înspre mare 

munți călători corăbii apuse 

dansul de stele cu gust de meduze…

Rugină e scrumul, de cuvinte m-ascund;                  

Cu palmele-n geruri, abisal şi profund,               

Te cerne o noapte - o privesc infinit -

Mă-nchipui cu tine în albastru cernit.

Doar cumpene, ape... au rănit un copac,

O mână de lujeri încrustată-n opac;

Te plâng anotimpuri pe un melos de nai,

Închide-te-n mine... 

De niciunde-mi şopteai...

Tu, piatră, ucide amoralul din noi;

Şi focul se…

Mi-e toamna vaiet  de cocor,

Hiadele semn rău trimit,

Iar cerul pare de granit

În ceasul nopţilor ce dor.

Mai toarce ziua din fuior;

Cântările-i s-au risipit……

Mă iartă, toamnă, că nu pot

Să te iubesc, dar spune cine

Te-ar adora, cu ploi cu tot

Şi-atâtea ifose în tine?!

Vii când e vara mai frumoasă,

Răcoarea serilor ­­­ – balsam,

Iar floarea nopţii e mireasă,

Regina ce-mi surâde-n geam.

Şi eu adorm când luna plină

Dansează-n rochia de voal

Cu paşi mărunţi de balerină,

În cânt de greieri… ce regal!

Acum, ce-aud? Marşuri…

Pe buze de-ntuneric scrâșnește-un țipăt sec,

Suspină pe fereastră o lacrimă amară,

E-această nouă toamnă fiorul intrinsec

Al spinilor căinței din searbăda mea vară.

Mă ghemuiesc la pieptul zăbavnicelor ploi,

Vioara amintirii mai tremură din coarde,

Deschid răvașul nopții din visurile-mi sloi,

În palmele de humă se-adună frunze-n hoarde.

Furtuna-nsingurării mă strigă-nfiorat,

Vitrina unui suflet pierdut se…

Privighetoarea, noaptea, geloasă nu-i pe gâște,

Când caută ascunsul, la pragul Tău prin stele,

Că briciul nu se-ascute cum faci cu-o toporâște

Ci-l mângâi pe obrazul din cea mai fină piele.

Nu buzduganul, șoapta a dărâmat imperii.

Nu e învinsă piatra de trăznet,…

E pace-n pasteluri și-un nor se încruntă,

Fântânile-s toate fecioare la drum,

Coboară-nserarea pe zarea căruntă

Și-aduce-a descântec din brumă și scrum.

La colț de mesteceni se-ntoarce să-și strige

Iubirea de-o vară, s-o strângă la sân,

Dar haina-i șireată, rugina-i ajunge

În plete, în sânge și-un soare hapsân

Pândește-ntre cetini sculptate pe stâncă!

În straie de aur, tu tremuri și taci.

Mă-ntorc spre…

iese cu certificat de calitate

cu aviz de încredere şi lumină

iar pe portativul zilei

agaţă nota de maximă strălucire a simfoniei

ce exprimă trăirea contactul de siguranţă

pe care operatorii spaţiilor siderale

aşază rândunici

le fixează în cuiele privirilor

unde-i peretele mai alb

încă nu te-ai dezbrăcat de noapte

ochii săi mai trec leneş

ca nişte pisici negre

pe străzile trupului

nu întinde…

când buzele noastre
vibrau rumen
cum o liră atinsă
cu degetele sărutului
nu ne-am mai întâlnit.
Se aude că a fost evaporată
de dogoarea întrupării
în fiori insomniaci
pe un cer
unde stelele ard
lumină de doliu.