Noi ne-am născut pentru a putea suferi,

pentru a răbda ca iarba osânda verii;

ne-am născut, fiind mare nevoie de noi,

era nevoie de încleştarea durerii.

Noi ne-am născut pentru a putea suferi,

pentru iubire, pentru ură, pentru viaţă;

cu scăpărări ascunse din ochii fierbinţi

am aţâţat foc de căutare, în dimineaţă.

Noi ne-am născut pentru a putea suferi,

pentru aer, pentru ţărână şi flori;

candoare şi…

Iubim precum Soarele iubeşte pământul

în superb moment de treziri terestre;

vrem să ne inunde prin simţiri triumful

acestor prefaceri ce deschid ferestre.

Şi astăzi ne răsfrângem în împlinire,

ne regăsim solemni - timpi victorioşi -

spre viitor, viaţa, călătoreşte-n devenire

şi pulsează-n noi, sânge de strămoşi.

Ne risipim în lume într-o clară iubire,

tot intuim patriei un glorios avânt;

descoperim atenţi,…

Versul meu urcă

precum ciocârliile

în zările albastre;

îi mai trebuie puţin,

foarte puţin,

ca să descopere

acel creuzet

pentru flacăra vieţii

şi să cucerească

spaţii astrale.

De multe ori,

versul meu aleargă

pe aripile vântului,

şi-atunci sufletul meu

îl prinde din zbor

si-l apropie cu patos,

aşa cum apropii

gura iubitei

pe care primul sărut

fixează…

Sănătate

şi mulţi ani bătrâne!

Ce mai zici,

şi ce mai faci?!

La suple patimi

şi trăiri imune-

sănătate

şi mulţi ani bătrâne!

Menirea ta

ce viziuni impune,

e har măreţ,

şi rai de vraci;

sănătate

şi mulţi ani bătrâne!

Ce mai zici,

şi ce mai faci?!

Omul acesta care sunt, bun sau rău,

împlineşte o sută de ani şi ceva;

mare şmecher, l-a păcălit pe Dumnezeu

şi, enigmatic, a iubit-o pe Eva.

Omul acesta care sunt, urât sau frumos,

cu bucurie şi-a dăruit existenţa;

nu regretă că destinu-i este sinuos,

că iubirea i-a-ncununat decenţa.

Omul acesta care sunt, liric şi zâmbitor,

nu-şi plânge amăgirea uitată-n depărtare;

răscoliri şi patimi, într-un flux…

Şi multe

gurile au să-ţi spună,

dar din toate slovele

tu alege pe cele ca soarele.

Trăncănesc bâdâdăile?

Lasă-le-n pace,

le vor mânca oile,

ţie

nimeni n-are ce-ţi face.

Sărut mâna, mamă,

iată, am venit,

sufletul meu

parcă se destramă;

sublimat în durere,

trist şi biruit,

răscoliri şi fiori,

azi, m-au năucit.

Plângând în gând,

te-am sărutat uimit,

citind în ochii tăi

hidoasa boală;

sărut mâna, mamă,

George a sosit,

şi sufletul lui

ţi-l pune-n palmă.

Vârsta asta am s-o port cu mine,

vârsta asta n-am s-o vând deloc,

ea îmi strânge satisfacţii şi noroc,

şi-mi poartă cântecul către tine.

Chiar pentru unii, de-i sudalmă,

mă iubeşte cu un dor aprins,

împlinirile în jurul ei mă cheamă

şi cu ea necazuri am învins.

Nu-mi fură fericirea niciodată

şi nu-mi trişează viaţa de fel;

azi o sărut odată, şi-nc-odată

cu aceeaşi tandreţe şi acelaşi zel.