Dispare din umbra copacilor frunza

și clipele-s albe, pierzând ruginiu.

Făptura pripită aproape-și ia spuza

din vuietul nopții ce țipă târziu.

Dispare din cântec un gând, o speranță,

un clopot de-alamă mai dăngăne-n vis,

dar nu e iubirea-nglodată, n-ai teamă,

căci nu se coboară în negrul abis.

Dispare-ntristare la colțuri de stradă

un zâmbet se-arată și vine subtil

o lume frumoasă, ce-aduce…

În surdină e cântecul vieții.

Copacii-l ascultă și se pleacă.

Din pământ răsare în loc de lăstar

o stâncă închinată de Gheea cunoașterii.

Simbioza dintre poet și operă

nu e dezlegată nici de uneltirile Herei,

nici de fulgerul trimis de Zeus pe pământ.

Hermes ia cântecul

și cu sandalele-i înnaripate

îl ascunde…

De semeni vânt, culegi furtună!-

spunea o vorbă de demult.

În viața asta dacă tună

atunci furtuna a-nceput.

De pui un vânt e vijelie

și nori de ploaie au sosit

nimic din ce-mi veți spune mie

nu va dura la infinit.

Semeți copaci, cu creanga-n vânturi

și-au rupt coroana și-acum cad.

Din ei noi facem niște scânduri

și îngropăm geniu sau bard.

Sicrie trainice făcură

și…

Pentru un pumn de vise ne-mplinite

mi-am scos frânturi de viață la mezat

și în adânc de ape nesfârșite

am aruncat pietriș!... Și-acum mă scald.

.

Pentru un pumn de viață greu trăită

am strâns în mine multe amintiri

și-n ochii care văd că-s obosită

se oglindesc mai multele trăiri.

.

Pentru un pumn de gânduri care zburdă

pe-un țărm de vise și pe-un cer cu nori

mi-am dat auzul... și acuma surdă

văd răni…

Port pe umeri povara iubirii.

Copacul din spatele casei

mi-a adus păsări de gând

ca să-și facă cuib

printre ramurile tainelor mele.

Port pe umeri lumea 

iar împlinirea ei 

mi-a răsărit în locul lăsat

de albul ochilor.

Port pe umeri sinele...

Am învățat să nu-l mai uit printre cuvinte.

Nu mi-am uitat povara printre suflete rătăcite.

Fluturii vor să zboare și ei

printre tainele…

În loc de suflet am un fulg de nea,

scăldat în raze de lumină-albastră

și-n colțul buzei mi s-a agățat o stea

care mai pâlpâie peste povestea noastră.

În loc de suflet am un curcubeu

ce-i îmbrăcat în straie măiestrite,

atins din când în când de Elizeu

care-mi aduce flori de zâmbet unduite.

În loc de plâns am scos de după nori

fuior de gânduri care mă încântă

și-am început să țes din acest fir

odăjdii care-acoperă o…

Zborul ca stare de fapt...

Ochii mi s-au micșorat

în timp ce mă apropiam de soare.

Simțeam dogoarea cruntă,

visam că e răcoare

și că în asfințituri

curgeau izvoare line,

în cofe multe, pline,

aveam zile senine.

Căderea ca stare de fapt...

Am căzut în abisul celei mai negre nopți.

Tartarul și-a pus Cerberul ca paznic

și pe porți

un suflet nu mai iese să vadă Elizee...

Am trupul prins în…

După ziua de azi vine mâinele-n cale.

Flori ce-acum se-ofilesc

vor dormi pe răcoare

și vor duce-n pământ

o sămânță ce vie

încolți-va în trup

altă floare să fie.

După ziua de ieri a venit zi de azi.

Am văzut către cer

cum ridică-ai mei brazi

ramuri verzi, acuite și ajung până-n nori...

Poate-ar vrea ca pe boltă

să apară doi sori.

După ziua de mâine va veni altă zi

și va duce spre…